Armata de teracota care-i strajuieste mormantul este faimoasa in intreaga lume. Nu la fel de renumit este si numele imparatului pentru a carui „aparare” in Lumea de Apoi, aceasta armata a fost construita. Se numea Qin Shi Huangdi si a fost unul dintre cei mai mari suverani din istorie.Cruzimea lui era legendara.
Initiatorul Marelui Zid
Armatele sale au fost printre primele care au folosit o tactica facuta celebra ulterior de huni, mongoli si alte popoare ale stepei. Cavaleria deschidea lupta, atacand in palcuri mici ostile dusmane si tragand sageti din goana calului, retragandu-se strategic pentru a ataca iarasi, hartuind fara mila inamicul. Cand acesta era debusolat iar randurile i se rareau considerabil, Huangdi isi trimitea la atac infanteria, care ii masacra pe supravietuitori, cu miile. Era o tactica barbara dar eficienta. Si in acest fel, Qin Shi Huangdi a reusit sa puna capat unuia dintre cele mai sangeroase capitole din istoria Chinei, perioada „statelor combatante”, care incepuse pe la 475 i.Hr., invingandu-si toti rivalii si proclamandu-se, in 221 i.Hr. imparat al Chinei unificate.
Asprimea nu l-a parasit nici pe parcursul domniei sale, care a fost una remarcabila, desi a durat doar unsprezece ani. El a fost cel ce a initiat ridicarea Marelui Zid, punand la lucru peste un milion de muncitori, si a pus bazele unei natiuni prospere inca si astazi, dupa mai bine de doua mii de ani. Totusi, astazi imparatul Huangdi este cunoscut de lumea occidentala mai degraba pentru armata de teracota creata pentru a-l insoti in eternitate si nu pentru marile sale infaptuiri.
Necropola, cea mai intinsa din lume, a fost descoperita intamplator, cu cateva decenii in urma, de catre niste sateni din Xian, in provincia Shaanxi. Frumusetea sculpturilor este fascinanta, chipul fiecarui luptator turnat in teracota avand trasaturi specifice, ceea ce i-a determinat pe arheologii chinezi sa prespuna ca sculpturile au fost realizate dupa modele reale. Soldatii poarta arme reale si aveau armuri, care au fost insa luate de jefuitorii de morminte.
„Stapan peste pamanturile de sub cer”
Nascut pe la 259 i.Hr., sub denumirea de Ying Zheng, el era oficial fiul lui Zhuang Xiang, viitorul rege din Qin (unul dintre cele sapte state feudale care alcatuiau pe atunci China). Zvonurile sustin insa ca el ar fi fost de fapt rezultatul unei idile pe care mama sa o avusese cu un bogat negustor, Lu Buwei. Incoronat la moartea tatalui sau, cand era inca un adolescent, el s-a lansat in proiecte arhitectonice gigantice si in batalii epice, o caracteristica importanta a domiei sale. Cruzimea lui era vestita – se spune ca dupa o batalie ar fi poruncit ca toti cei 10.000 soldati inamici cazuti prizonieri sa fie executati inaintea lui.
Printr-o politica diplomatica abila dar mai ales prin purtarea de razboaie sangeroase, el a reusit sa se impuna in fruntea celor sapte state rivale, pentru a crea o singura tara – China. Megalomanul lider si-a dat numele de Qin Shi Huangdi, care insemna „imparatul din Qin, stapan peste toate pamanturile de sub cer”. Ulterior, de la provincia pe care o condusese prima data va parveni si numele intregii tari – China.
Printre marile lui realizari se numara unificarea monedei, un sistem standardizat de masuri si greutati si un sistem legal unic, in toata China, plus introducerea unui alfabet unic. Desigur, nici lipsurile nu au lipsit, majoritatea izvorate din firea lui tiranica. El a scos in afara legii invataturile lui Confucius si a ingropat de vii multi invatati confucianisti. Intr-o versiune a Revolutiei Culturale de peste doua milenii, imparatul Huangdi a ucis multi intelectuali si a ars aproape toate cartile existente la acea ora in China!
In schimb, dotarea armatei era printre cele mai bune din epoca. Inventiile militare erau binevenite si rasplatite cu pungi de aur de catre imparat – cum s-a intamplat de pilda cu arcul care tragea trei sageti simultan. Cand cateva mii de arcasi astfel dotati abateau o ploaie de sageti asupra inamicului, efectul psihologic era terifiant. Curtea acestui imparat era stralucitoare, desi totul in palatele sale era drapat in negru, culoarea favorita a lui Huangdi.
Lu Buwei, presupusul sau parinte, a devenit prim-ministru dar curand va fi obligat sa se sinucida, dupa ce s-a descoperit implicarea lui intr-un complot. Faptul ca Huangdi era un imparat eficient nu insemna insa ca era si iubit. El spera ca dinastia pe care o intemeiase sa dureze 10.000 de ani, dar asteptarile sale s-au dovedit zadarnice. Neincetalele razboaie cu vecinii, taxele samavolnice impuse si nevoia permanenta de fonduri, pentru a putea plati uriasele proiecte arhitectonice au facut din acest imparat unul dintre cei mai detestati conducatori.
De altfel, el era constient ca nu doar inamicii, ci si supusii, nu-l iubesc si, inspaimantat de posibilitatea ca sutele de mii de oameni pe care-i masacrase, sa-l urmareasca in Viata de Apoi, a dat porunca realizarii armatei de teracota, initiativa unica in lume prin dimensiunile sale. 36 de ani au fost necesari pentru terminarea mormantului, realizat cu munca a peste 700.000 de lucratori.
In cautarea nemuririi
Una dintre multele ciudatenii ale lui Huangdi a fost cautarea cu osardie a nemuririi. Viata vesnica il obseda. Muzicienii de la curte nu cantau decat melodii despre nemurire iar numerosi exploratori au fost trimisi in lumea larga, pentru a gasi elixirul vietii eterne; alchimistii lucrau in laboratoare vaste, pentru a dezlega enigma vietii si a mortii. Imparatul a trimis o expeditie in cautarea muntelui mitic Penglai, despre care se spunea ca s-ar afla spre Soare Rasare, fiind populat de oameni nemuritori, dar fiindca n-au intalnit asemenea oameni, membrii expeditiei s-au temut sa se mai intoarca in China si au ramas pe muntele Penglai.
Se crede ca acesta ar fi Fuji Yama si ca deci tara unde s-au refugiat ar fi Japonia. Dar, tot asteptand vesti despre nemurire, imparatul a murit, in plina putere, in 210 i.Hr. Cronicarul Sima Qian, care a trait la un secol dupa aceea, descrie cum suveranul a fost inhumat intr-un sicriu de bronz inconjurat de mercur, imbracat intr-un costum din aur si jad si avand gura plina de perle – aluzie la intelepciunea dovedita in timpul vietii. Totusi, spusele istoricului despre cei zece mii de soldati ingropati alaturi de imparat au fost considerate legende vreme de aproape doua milenii, pana in 1974, cand necropola a fost scoasa la iveala.
Pana in prezent insa nu s-au dezgropat decat o mie de soldati de teracota, alte cateva mii aflandu-se in adancuri. Mormantul, descoperit de arheologii chinezi, a ramas pecetluit, pentru a pastra artefactele dinauntru. In urma cu o luna, folosind o tehnologie de scanare de ultima ora, a fost localizata, in interiorul cavoului imperial o camera in forma de piramida, despre care se crede ca ar fi fost un fel de pasaj pentru ca sufletul sa calatoreasca spre stele, in viata dupa moarte. De asemenea, s-a dovedit ca mausoleul, intins pe patru nivele si o suprafata de doi kilometri patrati, adaposteste si mormintele a 600 de oameni din suita imparatului, ingropati de vii spre a-si sluji stapanul in Paradis.
Otravit cu „leacuri”
Temandu-se, ca orice dictator, ca ar putea fi asasinat, Shi Huangdi a fost intr-adevar tinta a comploturi, care i-au sporit paranoia latenta. De asemenea, un factor important in evolutia acestei maladii psihice de care cu siguranta suferea l-a reprezentat consumul constant de „pilule” de mercur, oferite de medicii sai pe post de leac, pentru a-l ajuta sa devina nemuritor.
Din nefericire, o doza prea mare de mercur s-a dovedit fatala pentru imparat, care a murit otravit accidental. Moartea lui a fost ascunsa timp de doua luni, caci imparatul se afla intr-o expeditie militara si vestea ar fi provocat haos in imperiu. Fiind vara, cadavrul a intrat rapid in putrefactie, raspandind un miros pestilential si, pentru a ascunde faptul ca imparatul murise, sfetnicii sai au adus in preajma litierei imperiale, in care se afla cadavrul acestuia, care cu peste, pretextand ca Huangdi vrea sa manance carne de peste!
Dupa moartea sa, eunucii palatului l-au obligat pe mostenitorul desemnat, Fusu, sa se sinucida, si l-au pus pe tron pe nevolnicul Huhai, cel de-al optsprezecelea fiu al imparatului. Domnia lui n-avea sa fie prea lunga, caci in 206, o noua dinastie, Han, ocupa tronul Chinei, restaurand confucianismul.
GABRIEL TUDOR
Comentarii