Incepând din septembrie 1944, Hitler si-a pus la lucru „arma miracol” cu care credea ca va schimba soarta razboiului. Rachetele balistice de atac V-2, cu raza scurta de actiune, fusesera testate si rampele de lansare erau pregatite. Tinta principala era Londra. V-2 parea, într-adevar, o arma imbatabila caci la viteza si altitudinea la care zbura nu putea fi contracarata. Practic, aceasta racheta a fost stramosul rachetelor folosite în programele spatiale ale SUA si URSS, puteri care au avut acces la tehonologie si au racolat (în special SUA) savanti germani „rachetisti”.
Un miracol prea costisitor
Pentru a întelege uluitoarea realizare pe care a reprezentat-o racheta V-2, amintim câteva performante: raza operationala 320 kilometri; altitudine suborbitala de 88 km; viteza de croaziera de 1,6 km pe secunda! (racheta lui Gagarin zbura cu 10 km pe sec.) si viteza la impact de 0,8 km pe secunda! Bolidul de 12,5 tone si 14 metri lungime nu putea fi contracarat cu nimic, nici cu antiaeriana si nici cu bombardiere, caci nu exista pe radare si nici nu facea zgomot la apropierea de tinta, precum V-1. În aceste conditii, e limpede de ce Hitler a fost entuziasmat, în 1944, de arma care va „spulbera inamicul”.
Secretul functional al unor asemenea performante a constat în realizarea combustibilului lichid (amestec de alcool si oxigen). Trebuie spus ca primul care s-a gândit la o astfel de reteta a fost Hermann Oberth (nascut la Sibiu, în 1894, mort în 1989), care l-a avut elev pe genialul Wernher von Braun (a lucrat la proiect înainte de a veni Hitler la putere; ulterior, a lucrat pentru SUA, la programul Apollo). La un moment dat, Oberth a plecat din Germania si racheta a fost desavârsita de Klaus Riedel si von Braun.
Prima racheta V-2 a fost lansata contra Parisului (cu pagube minime), la 8 septembrie 1944. Tintele principale ale lui Hitler erau Londra, Ipswich si Norwich (Anglia), dar si alte tinte pe continent. În total, pâna la ultima lansare de la 27 martie 1945, au fost folosite 3.225 V-2 din cele 6.048 construite. Pentru Hitler si propaganda nazista, aceasta arma avea un efect psihologic important, caci liderii militari germani realizasera ca razboiul va fi pierdut. Dar cu tot entuziasmul sefilor nazisti, pe masura ce erau folosite rachete V-2, iesea la lumina adevarul: eficienta lor era mica si costau enorm, chiar daca muncitorii era prizonierii din lagare. În procesul de fabricatie au murit peste 12.000 de oameni, iar numarul total al victimelor atacurilor a fost de 7.200. Nu puteau fi trase decât 100 rachete pe zi si multe si-au gresit tinta. Devenea limpede ca fabricarea V-2 nu a reusit sa schimbe soarta razboiului. Numai pentru productia de alcool etilic a fost deturnata productia de cartofi, în plina criza alimentara. Specialistii se ocupau de V-2, când avioanele-bombardier ale aliatilor erau mult mai precise si refolosibile…
Un esec usturator
Se poate spune ca, din prea multa trufie si disperare, Hitler s-a sabotat singur. Doar efortul de razboi pentru programul V-2 a costat 3 miliarde dolari (1944), pe când programul nuclear Manhattan (bombele nucleare) a costat SUA numai 1,9 miliarde, cu o eficienta incomparabila. Deturnarea resurselor industriale catre arma-miracol a fost o mare eroare. În realitate, racheta V-2 a fost mult mai utila pentru programele spatiale din timpul razboiului rece.
PAUL IOAN
Comentarii