In ultimele doua saptamani ale lunii octombrie 1962, lumea s-a aflat mai aproape ca niciodata de un razboi atomic. Presedintele american John F. Kennedy si premierul sovietic Nikita Hrusciov s-au privit taios in ochi, fiecare cu degetul pe butonul nuclear. In final, amandoi au clipit insa, iar situatia s-a detensionat; a existat insa un moment in care decizia nu s-a mai aflat la ei, iar un atac nuclear ar fi putut fi declansat de un ofiter sovietic, daca un alt ofiter, pe nume Vasili Arhipov, nu s-ar fi opus.
Arhipov se afla la bordul unui submarin sovietic B-59, care, alaturi de alte patru submarine, se indrepta in octombrie 1962 spre Cuba. Pe insula, sovieticii desfasurasera, ca riposta la instalarea de catre americani a mai multor rachete nucleare in Turcia, lansatoare de rachete nucleare, capabile sa atinga orice oras american. Submarinele sovietice aveau ca scop sfidarea embargoului impus de armata americana Cubei si stabilirea unei baze de submarine pe tarmul nordic al insulei. Razboiul Rece atinsese un punct fierbinte dupa ce avioane sovietice MIG tocmai doborasera deasupra Cubei un avion spion american, U-2, ucigandu-l pe pilot. Tensiunea era si mai accentuata dupa ce controversatul lider al Departamentului Apararii al SUA, Robert McNamara, ordonase blocarea „cu orice mijloace” a accesului navelor sovietice spre Cuba.
Pe 27 octombrie, crucisatoarele americane aflate in jurul Cubei intercepteaza cele cinci submarine sovietice B-59 si incep sa traga asupra lor, spre a le obliga sa iasa din imersiune. Cu comunicatiile cu Moscova intrerupte, aflati la zeci de metri sub nivelul marii, capitanul vasului, Vitali Savitki si oamenii lui se aflau in fata unei alegeri dificile. Ei nu stiau daca la suprafata razboiul izbucnise, desi agresivitatea navelor americane parea sa sugereze debutul unui conflict total intre superputeri. Dupa inca o tentativa nereusita de a lua contact cu baza din URSS, capitanul decide sa lanseze o torpila nucleara, ca riposta la agresiunea americana. Ceilalti ofiteri il sustin.
Singurul care se opune este ofiterul politic, Vasili Arhipov, care, cu mult calm, le explica tuturor ca un asemenea gest ar aduce nu doar sfarsitul lor, ci si al intregii omeniri. El il convinge pe comandant sa iasa la suprafata, afara din zona de carantina trasata de americani si sa evite confruntarea, urmand sa astepte noi instructiuni de la Moscova. Sfatul este urmat, iar dupa doar cateva ore, conducerile americana si sovietica ajung la un acord, punand capat „crizei rachetelor cubaneze”. Zeci de ani, americanii nu au stiut despre acest episod al Razboiului Rece si abia dupa destramarea Uniunii Sovietice si publicarea unor documente de arhiva lumea a aflat despre eroul necunoscut Vasili Arhipov, cel care salvase planeta de la distrugere.
In 2002, la patru ani de la moartea ofiterului sovietic, care, dupa criza rachetelor, a devenit comandant al Academiei Navale Kirov si viceamiral, insusi Robert McNamara a recunoscut ca, in acel octombrie de foc din urma cu patruzeci de ani, omenirea s-a aflat in pragul anihilarii, daca nu ar fi existat Arhipov.
GABRIEL TUDOR
Comentarii