Duelul ca sport dateaza de secole, când sabiile faceau parte integranta din tinuta nobililor din întreaga Europa. Ori de câte ori izbucneau încaierari si batai între acesti oameni, era firesc ca ei sa scoata arma pe care o purtau cu mândrie. Duelurile au devenit frecvente si în mediul academic.
Studentii purtau haine speciale, dezvoltau tipuri speciale de festivitati, cântau cântece studentesti si se luptau în dueluri, uneori în mod spontan. Duelurile academice sau „mensur” era vazute ca un fel de antrenament pentru formarea caracterului, deoarece le permiteau tinerilor sa dea dovada de onoare si corectitudine chiar si în situatii periculoase.
În secolul al XVII-lea, duelurile au devenit reglementate, luptele fiind decise de oficiali, care stabileau ora si locul duelului. Un arbitru era desemnat pentru a lua deciziile, iar practica de a avea un medic curant a devenit, de asemenea, normala, deoarece ranile erau frecvente. Aceste rani nu puneau viata în pericol, ci lasau doar cicatrici urâte, dar de altfel de dorit, numite schmitte („cicatrici de lauda”) pe fata lor.
Într-un articol publicat în 1887, un jurnalist nota ca ranile provocau un „inconvenient temporar si lasau în urma lor o marturie perpetua a unei lupte bine purtate”. Într-adevar, cicatricea obtinuta prin duel a devenit un semn de curaj si de clasa sociala, deoarece doar persoanele din clasele superioare puteau frecventa universitatile în care fraternitatile de duel erau raspândite.
La început, multi studenti au fost ucisi în timpul duelurilor, mai ales din cauza plamânilor perforati. Abia în prima jumatate a secolului al XIX-lea, duelistii au început sa ia mai multe masuri de precautie.
În 1884, revista britanica Saturday Review descrie o tinuta tipica de „mensur”: „O vesta de piele captusita, care ajunge aproape pâna la genunchi, acopera corpul, iar bratul drept este învelit într-un manson atasat la o manusa, care poate fi comparata cu o minge de rugby alungita. În duelul propriu-zis, exista un sistem de aparare si mai elaborat; încheietura mâinii drepte este protejata cu un inel de postav, iar bratul este înfasurat în falduri de matase, care, asemenea turbanelor orientale, sunt suficiente pentru a opri o taietura obisnuita. Practic, desi nu conform unor reguli stricte, corpul este acoperit aproape în întregime. Ochii sunt protejati de ochelari de fier, cu o plasa de sârma puternica în loc de ochelari.”
Un duel începea în mod oficial cu o insulta, cea mai frecventa fiind dummer Junge (baiat prost). Corporatiile studentesti cereau membrilor lor sa se dueleze cel putin o data cu lame ascutite în timpul facultatii. Dar nu era neobisnuit ca studentii sa se lupte în 20 pâna la 30 de dueluri de acest fel în timpul anilor de facultate.
Un student german, Fritz Bacmeister, a luat parte la aproximativ 100 de dueluri mensur. Multi scrimeri experimentati au acumulat astfel o serie de cicatrici.
Un alt duelist din secolul al XIX-lea, care a luptat în nu mai putin de 13 dueluri, avea 137 de cicatrici pe cap, pe fata si pe gât. În timpul celui de-al Treilea Reich, nazistii au interzis „mensur”, obligând multe fratii studentesti sa practice duelurile în ilegalitate.
Dupa Al Doilea Razboi Mondial, popularitatea mensurului a scazut, dar se estimeaza ca înca mai exista în jur de 400 de fratii studentesti în Germania în care se practica „mensur”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii