Maria Antoaneta, ultima regina a Frantei, este adesea portretizata ca o femeie frivola, egoista si imorala, al carei stil de viata decadent a golit cuferele vistieriei nationale. A fost o risipitoare nesabuita, permitându-si excese chiar si într-un moment în care tara traversa o perioada de criza financiara acuta, iar populatia suferea.
Purta peruci pudrate din belsug cu faina atunci când poporul sau ramânea fara pâine si se îmbraca în indienne, un material textil de origine indiana care era atât de popular încât Ordonanta Regala Franceza l-a scos în afara legii în secolul al XVII-lea pentru a proteja industriile locale franceze de tesaturi din lâna si matase.
În ochii revolutionarilor, regina era simbolul a tot ceea ce era negativ în monarhia franceza. În mijlocul acestei tulburari civile în crestere, care în cele din urma avea sa se transforme într-una dintre cele mai mari revolutii sociale din istoria moderna, Maria Antoaneta a început un alt proiect extravagant.
În 1783, ea a comandat un hameau – un sat ornamental – destinat sa fie folosit ca o gradina fantezista în parcul castelului de la Versailles. Hameau-urile devenisera foarte populare printre aristocratii francezi din secolul al XVIII-lea, cel mai faimos fiind acela de pe domeniul Château de Chantilly.
Micul sat a fost modelat dupa o ferma din Normandia si avea sapte cladiri cu acoperisuri de paie si exterioare rustice. Interioarele erau însa extrem de elegante si erau folosite pentru concerte, jocuri si dineuri.
Maria Antoaneta a fost impresionata de Hameau de Chantilly si si-a dorit unul pentru ea, unde sa poata evada când se satura de corvezile regalitatii. Hameau de la Reine, numit si „Satucul Reginei”, a fost finalizat în 1788 si continea o pajiste cu lacuri si pârâuri, un templu clasic al dragostei pe o insula cu arbusti si flori parfumate, un Belvédère octogonal, cu o grota si o cascada învecinate.
Hameau-ul era format din-tr-o varietate de casute si cladiri construite în stiluri diferite si fiecare cu o functie specifica. Exista o ferma, o laptarie, un porumbar, un hambar si o moara. Fiecare cladire era decorata cu o gradina, o livada sau o gradina de flori. Cea mai mare si mai faimoasa dintre aceste case era Casa Reginei, legata de Casa Biliardului printr-o galerie de lemn.
Maria Antoaneta si prietenele ei se îmbracau în tinere pastorite sau laptarese si se plimbau prin catun pretinzând ca sunt taranci, fiind totusi înconjurate de confortul unui stil de viata regal. O echipa de adevarati tarani, alesi de regina, avea grija de ferma si de animale si producea fructele si legumele consumate la masa regala. Regina mulgea uneori chiar ea vacile si oile pentru a gusta din viata satului.
Localul era complet împrejmuit cu garduri si ziduri, iar accesul era permis doar apropiatilor reginei. Acest lucru i-a determinat pe multi sa bârfeasca despre faptul ca Marie folosea retragerea pentru întâlniri secrete cu conti si nobili.
In timpul Revolutiei Franceze, Maria Antoaneta a fost arestata si acuzata de epuizarea bogatiei natiunii, care a dus la înfometarea poporului, precum si de conspiratie împotriva statului si a fost condamnata la moarte, fiind ghilotinata pe 16 octombrie 1793.
O mare parte din Hameau de la Reine exista si în prezent. Hambarul, care servea si ca sala de bal, a fost grav avariat în timpul Revolutiei Franceze si distrus în timpul Primului Imperiu. Restul domeniului a fost renovat la sfârsitul anilor 1990 si este în prezent deschis publicului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii