Unii oameni devin obsedati de urmarirea greutatii lor, numarând cu atentie fiecare calorie pe care o manânca si o ard prin exercitii fizice, cântarindu-se înainte si dupa fiecare masa. În Italia secolului al XVII-lea, a existat un om la fel de obsedat de masurare, desi nu din vanitate sau din dorinta de a avea un fizic perfect, ci dintr-o curiozitate pur stiintifica.
Organismul uman pierde cantitati semnificative de caldura si umiditate prin porii pielii. Apa se pierde si prin respiratie, când aerul încarcat cu umiditate este expirat. Acest tip de pierdere de apa este cunoscut sub numele de „transpiratie insensibila”, care difera de transpiratia obisnuita.
Primul studiu stiintific cunoscut al transpiratiei insensibile a fost efectuat la începutul secolului al XVII-lea de medicul italian Santorio Santori. Adesea considerat parintele fiziologiei experimentale, Santorio a petrecut peste 30 de ani urmarindu-si meticulos propriile procese corporale, masurând cât de mult mânca si excreta zilnic.
El a observat ca o parte semnificativa din greu-tatea rezultata din consumul sau alimentar nu era excretata în fecale sau urina si nici nu se reflecta în greutatea sa corporala. Santorio a teoretizat ca aceasta masa era pierduta prin porii pielii sub forma de umiditate. El a denumit acest fenomen perspiratio insensibilis sau transpiratie insensibila. Se cântarea în fiecare zi înainte si dupa diverse activitati, cum ar fi mâncatul, defecarea, urinarea si chiar activitatea sexuala.
De asemenea, masura cu atentie greutatea mâncarii, a fecalelor si a urinei. Pentru a-si ajuta experimentele, el a conceput un scaun special de cântarire, care îi permitea sa înregistreze cu mare precizie modificarile greutatii sale corporale. Scaunul de cântarire al lui Santorio atârna de o grinda atasata la un mare lant de otel.
Înainte de a mânca, el regla balanta pentru a corespunde cu cantitatea de alimente pe care intentiona sa o consume. Apoi, asezat în scaun, mânca pâna când balanta scaunului cobora la masura prestabilita, moment în care se oprea din mâncat.
Santorio credea ca monitorizarea atenta a descarcarilor corporale era esentiala pentru mentinerea starii de bine. El a teoretizat ca sanatatea se obtine printr-un echilibru ideal între ingestie si excretie, respectiv cantitatea de alimente ingerate ar trebui sa corespunda cu cantitatea de lichide si deseuri expulzate din organism.
Experimentele sale cu scaunul de cântarire au aratat ca o parte semnificativa a excretiei corporale are loc în mod invizibil, prin piele si plamâni – o observatie care a devenit esentiala pentru publicatia sa din 1614, De Statica Medicina.
A concluzionat cu exactitate ca perspiratio insensibilis se produce prin porii pielii, pe care i-a descris ca fiind „ca o plasa” care acopera întregul corp, permitând umiditatii sa scape.
Santorio a creat mai mult de treizeci de inventii, majoritatea în domeniul stiintei medicale. Printre contributiile sale notabile se numara un termometru timpuriu pentru masurarea temperaturii corpului si pulsilogium, un dispozitiv conceput pentru masurarea pulsului. Pulsilogium este considerat unul dintre primele instrumente de precizie din istoria medicinei, revolutionând modul în care medicii monitorizau semnele vitale ale unui pacient.
GABRIEL TUDOR
Comentarii