Cunoastem de mult timp sintagma „minunile lumii”, care se refera la realizari ale oamenilor din Antichitate si care – sa recunoastem – ar fi foarte dificil de construit chiar si astazi, cu toate tehnologiile moderne si tehnicile de lucru avansate ce ne stau la dispozitie.
Este suficient sa mentionam doar cateva dintre ele, pentru a ne da seama de ce asemenea capodopere arhitecturale au fost numite minuni: Marea Piramida din Gizeh (Egipt), Gradinile suspendate ale Semiramidei, Templul zeitei Artemis din Efes, Colosul din Rhodos…
Mai nou, le-au fost adaugate alte edificii care nu sunt cu nimic mai prejos de primele sapte, intre acestea ocupand binemeritatul lor loc Marele Zid Chinezesc, vechiul oras al incasilor Machu Picchu, din Anzii peruani, Mausoleul Taj Mahal (India) s.a., dar si constructii din zilele noastre, precum Turnul Eiffel ori imensa statuie Cristo Redentor (Christos Mantuitorul) de pe muntele Corcovado din Rio de Janeiro (Brazilia).
Terra – o creatie divina
Pentru cine nu stie, fascinanta noastra planeta – pe care multi o distrug cu cinism si iresponsabilitate si o batjocoresc in cele mai odioase chipuri – include si asa-numite „minuni naturale ale lumii”, asadar nefacute de om, care sunt, fara niciun fel de dubiu, incomparabil mai multe decat ne sugereaza clasica lista ce se opreste la 7: Everestul, Marea Bariera de Corali, cascada Victoria (pe fluviul african Zambezi), Marele Canion (pe flu-viul nord-american Colorado), Insulele Galapagos (Ecuador), Masivul Kilimanjaro (Tanzania) si alte zeci sau poate chiar sute de asemenea capodopere ale naturii.
Luand drept reper, totusi, cifra 7, cercetatorii Rex Bunn si Sasha Nolden au anuntat recent (re)descoperirea celei de-a 8-a minuni din aceasta categorie, in nordul Noii-Zeelande – asa-numitele piscine in cascada ce fusesera acoperite in urma eruptiei de acum peste 130 de ani a vulcanului Tarawera, „coborand” astfel sub cascada lacului Rotomahana. Ei au localizat faimoasele terase folosindu-se de jurnalul geologului si cartografului germano-austriac Ferdinand Von Hochstetter, care le-a descris detaliat inainte de sus-mentionata eruptie vulcanica din 1886.
Tezaurul de sub noroi, cenusa si ape
Terasele, colorate in mod neobisnuit in roz si alb (de altfel, pentru acest motiv sunt numite „Terasele roz si alb”), atrageau foarte multi turisti in anii 1800, veniti in mod special spre a le vizita de la mari departari, din Europa, Regatul Unit, America s.a.m.d. Totusi, destul de ciudat, guvernul de atunci (care, desigur, incasa sume frumusele din acest periplu de placere masiv) nu a initiat niciun studiu asupra acestui sit, astfel ca nu exista in prezent niciun raport stiintific referitor la latitudinea si longitudinea lui.
Cercetatorii neo-zeelandezi Bunn si Nolden cred ca terasele nu au fost distruse, ci ca exista si astazi, acoperite de namol si cenusa, la 10-15 metri adancime, sperand intr-o decopertare a lor, care le-ar face comparabile cu faimoasele terase in cascada din Turcia, de la Pamukkale. Vorbim despre un veritabil tezaur natural, nu intamplator considerat o posibila a 8-a minune naturala a lumii. Din anul 2011, numeroase grupuri de cercetatori au incercat sa „puna mana” pe aceste splendori aproape nepamantesti, ce pareau de neatins.
In prezent, se pregatesc primele prospectiuni dupa cea a lui Ferdinand Von Hochstetter, operatiuni care costa in jur de 45.000 de euro. Argumentul principal este convingerea totala a celor doi neo-zeelandezi ca au reusit, dupa 13 decenii si mai bine, sa identifice locul exact unde stau „in adormire” fabuloasele minuni ale lumii pamantesti…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii