Arheologii l-au denumit initial „Barbatul de Fildes”, dar va fi cunoscut sub numele de „Doamna de Fildes”: un fastuos mormânt neolitic descoperit în Spania, despre care oamenii de stiinta presupuneau ca i-a apartinut unui barbat, a fost ridicat, de fapt, în amintirea unei femei, care pare sa fi fost cea mai influenta persoana din societatea preistorica locala.
În societatile preistorice, doar ramasitele umane stravechi pot sa documenteze istoria inegalitatilor de gen. Însa conservarea precara a scheletelor face sa devina dificila sau chiar imposibila, identificarea morfologica a diferentelor biologice dintre sexe.
Identificarea genetica este o alternativa tot mai des explorata, dar ramâne limitata, deoarece ADN-ul stravechi se degradeaza usor în regiunile cu clima calda si uscata, precum cele din Peninsula Iberica.
În vastul sit preistoric Valencina de la Conception, situat în apropiere de Sevilla, arheologii au descoperit constructii funerare monumentale, având o vechime de aproximativ 5.000 de ani – o perioada de la sfârsitul Neoliticului, cunoscuta sub numele de Epoca Cuprului.
Practicile funerare favorizau pe atunci înhumarile colective, dar arheologii au remarcat în 2008 un mormânt individual ce dateaza dintre anii 2900 î.e.n. si 2650 î.e.n. si care a iesit în evidenta. O examinare antropologica fizica standard l-a identificat atunci pe ocupantul sau: un barbat cu vârsta cuprinsa între 17 si 25 de ani, informeaza AFP/Agerpres.
Alaturi de schelet se aflau obiecte de prestigiu: o mare farfurie din ceramica continând urme de vin, o mica unealta din cupru (pentru a strapunge pieile), obiecte din lemn, din fildes si un colt de elefant african, un caz unic în Europa.
Analiza smaltului dentar
La o perioada de timp dupa înhumare, noi artefacte somptuoase, inclusiv un pumnal din cuart cu mâner de fildes, au fost depuse în mormânt. „Cantitatea si calitatea ofrandelor funerare implica faptul ca era vorba despre cea mai influenta persoana din punct de vedere social din Peninsula Iberica în Epoca Cuprului”, precizeaza autorii studiului, care citeaza precedente cercetari întreprinse asupra populatiilor preistorice din regiune.
„Barbatul de fildes” era „un individ special, iar noi am vrut sa îi confirmam sexul”, a declarat autoarea principala a studiului, Marta Cintas Pena, specialista în inegalitatile de gen ale primelor societati umane complexe.
Echipa ei a recurs la un aliat pretios: dintii fosilizati. Cercetatorii au folosit o noua tehnica de analiza a smaltului dentar stravechi, care contine cantitati mari dintr-o proteina – Amelogenina. Gena care gestioneaza sinteza ei este situata pe cromozomii sexuali si a permis dezvaluirea faptului ca defunctul era, de fapt, o femeie.
„A fost o surpriza. Pentru a fi complet siguri, am analizat un al doilea dinte, care a confirmat rezultatele”, a declarat Marta Cintas Pena, cercetatoare la Universitatea Sevilla. Studiul a asociat aceasta descoperire de cea a unei camere mortuare colective, ridicata foarte aproape de mormântul „Doamnei de Fildes”, doua sau trei generatii mai târziu.
În acea camera funerara au fost înhumate 15 femei tinere, al caror sex a fost identificat cu ajutorul osemintelor lor, alaturi de obiecte pretioase, similare celor depuse în mormântul stramoasei lor (fildes, ambra, tinute decorate).
Cel mai înalt statut social
Din epocile care au urmat, ale bronzului si fierului, au fost documentate si alte cazuri ale unor femei înhumate cu fast – precum „Doamna din Vix”, în Burgundia. Însa în acele perioade, „înmormântarile barbatilor de rang înalt prevalau”, au subliniat autorii studiului. În schimb, în situl neolitic Valencina, niciun barbat cu statut social atât de înalt nu a fost înca descoperit.
Studiul avanseaza ipoteza potrivit careia „Doamna de fildes” ar fi atins vârful ierarhiei sociale prin merite proprii, un remarcabil conducator al epocii iberice a cuprului. Dovada consta în absenta bunurilor în mormintele copiilor, ceea ce sugereaza ca statutul social nu era obtinut prin „dreptul din nastere”, spre deosebire de societatile din Epoca Bronzului.
Acea femeie pare sa fi fost, prin urmare, „cea mai puternica persoana” dintr-o epoca în care „societatea europeana occidentala devenea tot mai mult ierarhizata, cu o «elita» din care ea facea parte în mod clar”, a declarat Marta Cintas Pena.
În societatile prestatale, conducerea era de obicei masculina. Studiul nostru sugereaza ca „în preistorie lucrurile nu stateau întotdeauna asa”, a concluzionat cercetatoarea spaniola. Atentie însa la „mitul matriarhatului primitiv”, a comentat Anne Augereau, specialista în preistorie la Institutul national de cercetari arheologice preventive (INRAP) din Franta, care nu a participat la studiul spaniol.
„Nicio societate matriarhala nu a fost identificata pâna în aceasta zi într-o maniera de necontestat”, a subliniat Anne Augereau, autoarea volumului „Femmes neolithiques” („Femei neolitice”).
NICUSOR DINCA
Comentarii