Uciderea prin strangulare a fost un tip de ritual de sacrificiu practicat de fermierii neolitici timp de aproape 2000 de ani, probabil pentru a asigura recolte bune sau pentru a le proteja, potrivit unui studiu care colecteaza date din Spania (Catalonia) si din Franta, pâna în Republica Ceha sau Germania.
Acest tip de sacrificiu cunoscut sub numele de „incaprettamento”, în care victima este întinsa cu fata în jos, iar gâtul este legat de picioarele îndoite la spate, a existat în rândul vânatorilor-culegatori si a fost preluat de fermierii neolitici din Europa.
Aceasta practica „fusese deja descrisa sau suspectata în Europa neolitica, dar este pentru prima data când a fost demonstrata în atât de multe cazuri si pe o arie geografica si temporala atât de larga”, a declarat Eric Crubezy, de la Institutul Universitar din Franta.
Cercetarea publicata de Science Advances porneste de la un mormânt din Saint-Paul-Trois-Châteaux (Franta), unde au fost gasite doua femei sacrificate între anii 4000 si 3500 î.Hr., relateaza EFE/Agerpres.
Studiul este completat cu o trecere în revista a altor cazuri (noua barbati, cinci femei si patru copii) cu caracteristici similare, desi nu toate au fost gasite în aceasta pozitie caracteristica, din 14 situri, printre care cele de la Bobila Madurell si Pujolet de Moja (provincia Barcelona).
Ceremonii agricole
„Este posibil ca acest fenomen cultural sa se fi diversificat în Europa Centrala si sa se fi structurat în ritmuri diferite pe parcursul a aproape doua milenii înainte de a culmina la sfârsitul Neoliticului mijlociu în Valea Ronului si în Catalonia”, afirma cercetatorii în studiul lor.
În situl din Neoliticul mijlociu de la Saint-Paul-Trois-Châteaux au fost gasite trei femei, dintre care doua ar fi murit prin strangulare si asfixiere. Legaturile folosite pentru a lega cele doua persoane s-au descompus de mult, dar câteva caracteristici ale scheletelor, cum ar fi pozitiile neobisnuite ale picioarelor, sugereaza cum au murit.
În plus, ca si în alte cazuri, au fost gasite bucati mari de piatra de moara, care ar fi putut fi folosite pentru a prinde sau imobiliza victimele, dovedind „cu certitudine”, potrivit lui Crubezy, ca acestea au fost asezate de vii în mormintele lor. „A existat o dorinta reala de a le încadra una peste alta”, adauga el. Aceste sacrificari au fost descoperite în locuri pe care cercetatorii „le considera de obicei ca fiind rituale, ceea ce am demonstrat în special la Saint-Paul-Trois-Châteaux”, spune Crubezy.
Locul descoperirii era un fel de siloz, dar fara resturi de seminte sau foc (obisnuit în locurile în care se depozitau cereale pentru asanare), iar structura este aliniata cu solstitiile, ceea ce este atipic. În aceasta locatie, oamenii din perioada 3500, pâna la 4000 de ani î.Hr. s-au adunat pentru ceremonii care implicau mese comune, asa cum demonstreaza descoperirea ramasitelor animale. Ceramica sparta dezvaluie ca oaspetii veneau câteva zeci de kilometri sau chiar mai de departe pentru a participa la ritual.
Toate aceste circumstante „evoca” „sacrificiile agricole”, spune antropologul, care aminteste ca societatile agricole din „numeroase locuri din întreaga lume” le efectuau pentru „a asigura recolte bune sau pentru a le proteja”.
Traditia neolitica
Pentru a determina daca aceste morti violente ar putea fi legate de o traditie neolitica la scara mai larga, echipa a analizat alte cazuri de practici funerare neobisnuite, cum ar fi cadavrele plasate în pozitii anormale si orice semne de violenta care au fost pastrate.
Cel mai vechi exemplu al acestui tratament a fost gasit în situl Brno-Bohunice (Republica Ceha) datând din 5400-4800 î.Hr., iar cele mai recente sunt cele de la Saint-Paul-Trois-Châteaux si unul din Catalonia (4000-3500 î.Hr.), sugerând ca asfixierea fortata prin strangulare pozitionala a persistat ca tehnica de sacrificiu timp de peste 2.000 de ani.
Unele dintre ramasitele studiate corespund unor copii, cum ar fi un caz de la Bobila Madurell si un altul de la Ponte Taro (Italia), care „indica o strangulare clasica prin legare”, subliniaza studiul.
„În societatile în care se faceau sacrificii pentru recolta (incasii, de exemplu), femeile si copiii puteau fi îngropati de vii, ceea ce face ca neoliticul european, din acest punct de vedere, sa nu faca exceptie”.
Persistenta acestei practici sugereaza valori comune pe termen lung între populatiile din Europa Centrala pâna în Catalonia, care au încetat cu 3.500 de ani înaintea erei noastre.
NICUSOR DINCA
Comentarii