Exista o veche civilizatie despre care teoreticienii care studiaza istoria si evolutia umanitatii afirma ca ar fi inspirat democratia de tip american.
Ea însa nu se refera la o vreo adunare de întelepti ori la institutii ingenios structurate, ci la un mic areal, mai degraba rural, cu un pitoresc aparte, ce poate fi descoperit în prezent strabatând un traseu de 540 de kilometri de-a lungul coastei mediteraneene a Turciei, la capatul caruia se ajunge în inima bogatului patrimoniu al Lyciei – o veche republica maritima, recunoscuta ca prima uniune democratica.
Un „diamant” scos din cenusa istoriei
„Lycienii? Dar cine erau ei? Când noi, turcii, am venit aici, am gasit doar ruine si cimitire.” Cu asemenea vorbe derutante sunt întâmpinati de localnici strainii care vin în cautarea urmelor vechiului tarâm Lycia. Cu toata lipsa lor de informare, acualii locuitori ai pamânturilor nu contenesc totusi sa se minuneze de înfaptuiri ale oamenilor care au trait aici în vremuri de demult. Sarcofage lyciene sunt raspândite de-a lungul Caii Lycice, inclusiv în jurul Castelului Simena.
Imortalizata în Iliada ca „tara râului învolburat Xanthos”, numit dupa capitala initiala, antica Lycia a fost o fortareata montana populata de o rasa maritima totalmente independenta, ale carei origini ramân deocamdata neclare.
Istoricul grec Herodot a sustinut ca stramosii lycienilor, trmmili, „au venit din Creta”, desi oamenii de stiinta moderni cred ca este vorba despre o populatie anatoliana, elenizata dupa ce Alexandru cel Mare a pus stapânire pe regiune de la persi, în anul 333 î.Chr.
Desi lycienii s-au pierdut de mult în uitare, asimilati de bizantini si turci, mostenirea lor politica traieste si azi, gratie unei legaturi istorice curioase. La 30 iunie 1787, viitorul presedinte american James Madison a tinut un discurs în cadrul unui forum convocat pentru a identifica un sistem de guvernare mai eficient pentru aceasta natiune în curs de dezvoltare, unde lipsa reprezentarii proportionale împiedica elaborarea eficienta a politicilor. Raspunzând la afirmatia ca egalitatea de voturi a fost întotdeauna un principiu fundamental în confederatii, el a citat exemplul Lyciei, care, sustinea el, era diferita.
Fascinatia tenebrelor
Formata în secolul al II-lea î.Hr. si compusa din 23 de orase-stat, Liga Lyciana a fost prima uniune democratica din lume, un model de confederatie puternica bazata pe reprezentarea populara si proportionala.
Sase orase – inclusiv capitala Patara – au avut trei voturi în Consiliul Lician, orasele mijlocii aveau doua, iar asezarile mici aveau unul. Circumstantele crearii Ligii sunt neclare, dar a fost probabil un raspuns la tirania Rhodosului, caruia Roma i-a dat pentru scurt timp controlul asupra Lyciei în 190 î.Hr.
Liga nu a putut determina politica externa, dar a ales un executiv guvernamental, un conducator, judecatorii locali si a colectat taxe. În secolul XVIII, filosoful Montesquieu a numit-o „cea mai apropiata de perfectiune constitutie a Antichitatii”. Profesorul Anthony Keen, expert în civilizatia lyciana, descrie sistemul ca „o întâlnire a ideilor grecesti despre democratie cu idei preexistente ale lycienilor despre modul în care o comunitate de asezari urbane individuale functioneaza împreuna”.
În ciuda frumusetii sale dramatice, Lycia este un tarâm al fantomelor. Mormintele goale zac în fiecare crâng, expresie a rolului central al cultului stramosilor si vietii de apoi. Cele mai ciudate sunt cele cu stâlpi în forma de turn gasite în ruinele din Xanthos, capitala Lyciei sub persi.
Calea Lyciana deviaza spre situl aflat pe un afloriment stâncos înconjurat de sere si livezi de portocali. Doua morminte cu stâlpi domina acropola: mormântul Harpiei, decorat cu reliefuri de figuri feminine înaripate si obeliscul Xanthian, o stela uriasa acoperita cu scriere lyciana, care nu a fost înca descifrata complet. Viitorul promite asadar mari surprize.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii