In anul 810 d.Ch. cetatea maiasa din Tikal, aflata la nord de actuala Guatemala, isi afiseaza intreaga putere. 50.000 de locuitori traiesc in monumentalul oras regal inconjurat de asezarile rurale. Strazi largi leaga edificiile decorate cu stuc pictat, de cartierele rezidentiale. In centrul cetatii troneaza o acropola, temple piramidale, palate si terenuri pe care se practica jocul cu mingea. La intrarea in aceste terenuri se aflau ornamente macabre: capetele nefericitilor razboinici inamici ucisi in lupte.
Cea mai mare parte dintre monumente, ridicate intre anii 600 si 800, in perioada de apogeu a acestei civilizatii, confera orasului o infatisare maiestuoasa. Sunt construite peste 3000 de edificii de toate dimensiunile, pe o suprafata de 16 kilometri patrati. De la inceputul puterii regale instaurate in anul 292 i.Ch. (anul figureaza pe o stela ornata cu o dantela de glife), cel putin 33 de suverani s-au succedat in Tikal. Sa amintim cativa dintre acestia: Pasarea Zero Luna, Marea Laba de Jaguar (379-426), Cer de Furtuna (426-457), Senior Cacao etc. In cetatea-stat, monarhul are o putere absoluta.
E un fel de faraon amerindian; sef al armatelor, al administratiei si al clerului. La curte se afla nevestele sale, printii, demnitarii, servitorii, preotii… Societatea include artizani (tesatori, ceramisti, sculptori, pictori, fauritori de arme etc.), negustori, tarani. Cu totii in serviciul puterii regale. Suntem in anul 810 si locuitorii din Tikal se arata foarte ingrijorati in ceea ce priveste viitorul. Se aduna cu totii in piata cea mare din fata templului monumental numarul doi, cum l-au denumit astazi arheologii.
In varf, la o inaltime de 38 de metri se afla preotii care oficiaza o ceremonie. Piramida ii leaga pe oameni de zei si pune in contact Pamantul cu infralumea sa subterana si cu nivelele superioare ale Universului. Preotii poarta simple esarfe de bumbac, stranse in jurul soldurilor, ornate cu pene. Imaginile apar pictate pe peretii cetatii Bonampak, aflata la o suta de kilometri spre vest. Si suveranul se afla in varful piramidei, imbracat cu somptuoase podoabe din pene de quetzal. Si el e ingrijorat. La maiasi, totul e legat de timp: razboaiele, viata culturala, cea cotidiana. Timpul e calculat cu ajutorul a doua calendare, ritual si solar, si a „Numaratorii Lungi”, un sistem de masurare a timpului, care a fost folosit exclusiv de maiasi in perioada lor clasica, intre anii 300 si 800.
In viziunea lor, Creatia incepe in 13 august – 3114 si se va sfarsi in 23 decembrie 2012. Maiasii sunt singura civilizatie cunoscuta care si-a inscris istoria intr-un astfel de cadru. Temerea lor e legata de succesiunea diferitelor cicluri. Erau convinsi ca lumea in care traiau a fost precedata de altele si ca fiecare Creatie avea un sfarsit. Cat va dura lumea lor? Pentru a gasi raspunsul, s-au bazat pe predictii, pe succesiunea unor evenimente si catastrofe. Interesul pentru predictii a reiesit din scrieri tardive: Chilam Balam sau Popol Vuh, tratate de divinatie si astronomie consacrate horoscoapelor si almanahurilor. (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii