Cand în spiritul unei singur om coexista talentul poetului si cel al artistului plastic, atunci personalitatea cu pricina ar trebui sa aiba o viata iesita din orice tipare. Asa s-a întamplat cu bizarul si controversatul William Blake, un englez care a bulversat conservatorismul Albionului. Nascut la Londra, într-o familie de „disidenti religiosi”, William Blake (1757-1827) a fost considerat de propriii parinti drept un „rebel incurabil” înca de la varsta de 4-5 ani.
Micul William le povestea parintilor cum vede „îngeri stralucind pe crengile copacilor” si cum îi „aude cantand”. Îi vedea si-i auzea numai el, de aceea mama sa a decis sa nu-si dea odrasla la scoala. Tatal sau, James, si-a sfatuit sotia sa-l instruiasca acasa, în spiritul Bibliei. Asa se face ca viitorul poet si gravor de exceptie nu a ajuns la o institutie de învatamant decat atunci cand s-a înscris la Academia regala de arte, pe cand avea douazeci si doi de ani.
Acest lucru extraordinar a fost posibil datorita talentului exceptional pe care Blake l-a dovedit în atelierele de desen si de gravura pe care le-a frecventat. Din punct de vedere intelectual, el a fost un autodidact. Instruindu-se singur, acest personaj pitoresc al Londrei din acele vremuri a dobandit o personalitate uluitoare, devenind treptat adversar al tuturor conventiilor sociale si religioase ale societatii engleze din secolul XVIII.
Disidenta ganditorului William Blake, pe alocuri vehementa, atingea probleme considerate pe atunci tabu: egalitatea în fata divinitatii, egalitatea tuturor raselor, egalitatea sexuala a femeii cu barbatul. Se manifesta împotriva oricarei forme de superioritate a vreunui om fata de altul – ajunsese sa-i considere pe soldatii regelui niste „sclavi”, fapt pentru care a fost la un pas de a fi condamnat.
De asemenea, se pronunta împotriva restrictiilor dure din Vechiul Testament si a fost un adversar al „Regimului terorii” impus de Robespierre. Temperament vulcanic, Blake a luat parte la o revolta de strada împotriva celor care administrau închisoarea Newgate din Londra. Mistic si romantic, vizionar si admirator al „marilor spirite libere” precum Dante, Raphael si Michelangelo, William Blake scrie si îsi ilustreaza propriile carti: „Cantecele inocentei si ale experientei”, „Ierusalim”, „Casatoria paradisului cu infernul” etc. Este un caz unic în care un om de cultura stapaneste cu aceeasi forta a talentului ideea exprimata prin cuvant si prin imagine. Evident, Blake a facut o lunga cariera de ilustrator de texte celebre ale poetilor englezi si ale lui Dante Alighieri.
Am lasat pentru final amintirea relatiei acestui „nebun frumos” cu o femeie analfabeta: Cathrine Boucher. Pe actul de casatorie, aceasta n-a fost în stare decat sa puna un „X”, dar ulterior, într-un menaj care a durat aproape 45 de ani, ea a devenit inspiratoarea si sustinatoarea sotului ei. Îl numea „îngerul” pentru ca îi împartasea toate viziunile sale mistice. Blake a murit în bratele ei, dupa ce o anuntase ca va pleca pe lumea cealalta, chiar în dimineata zilei în care „transferul” s-a petrecut, la ceas de seara. Ulterior, Cathrine a supravietuit prin vanzarea operelor „Ingerului”. Biograful artistului, Peter Ackroyd, afirma ca sfioasa vaduva „se consulta cu defunctul sot în cadrul unor sedinte persoale de spiritism…”.
PAUL IOAN
Comentarii