În regiunea greaca Epir, la 50 de kilometri sud de portul Igumenita, punct de legatura maritima cu Italia, pe o coasta magnifica, se afla Parga – un sat de pescari situat pe versantul unui deal dominat de o cetate construita de normanzi în secolul al XIV-lea.
Locul a devenit însa în prezent un important obiectiv turistic, foarte apreciat de turisti, dar si de iubitorii istoriei, ai artelor si, nu în ultimul rând, ai naturii curate.
Micenieni, venetieni, otomani…
Parga este mentionata sub acest nume în 1337 în textele literaturii bizantine: orasul facea parte atunci din regiunea Nicopole si, dupa cum sustin arheologii si istoricii, este foarte probabil ca aceasta sa fie zona aflata astazi în interiorul castelului si nu „Paleo-Parga”, Parga Veche din perioada venetiana situata pe Muntele Petsovolios.
Un topor neolitic, un mormânt boltit micenian în afara orasului si ramasitele unui zid de la poalele castelului venetian ce reprezinta un gen de efigie istorica a vechii asezari, precum si fundatia unui dig care acum a disparut constituie dovezi incontestabile ale prezentei umane în acest loc înca din protoistorie.
În secolul al XV-lea, când Imperiul si apoi Despotatul Epirului au fost slabite de atacurile normanzilor, cruciatilor si otomanilor, Parga a devenit bârlogul piratului Bogois, pentru sase ani (1394-1399).
Dupa plecarea acestuia, Parga s-a plasat sub protectia Republicii Venetia din secolul al XV-lea pâna la sfârsitul secolului al XVIII-lea, mentinând, în toata aceasta perioada, un regim de administratie autonoma sub protectoratul venetian. Cu toate acestea, incursiunile piratilor si jafurile otomane pe mare sau pe uscat au continuat si sub protectoratul Venetiei. În timpul razboaielor dintre Venetia si turci, faimosul corsar otoman Khayr ad-Din Barbarossa a ruinat Parga.
Lumea zeilor tenebrelor
În 1797, Napoleon, care pusese capat dominatiei venetiene, a cedat Parga austriecilor, care au lasat-o britanicilor care, la rândul lor, în 1815 au predat-o Imperiului Otoman. Otomanii i-au maltratat pe locuitorii din Parga, care au decis, în Vinerea Mare (15 aprilie 1819), sa emigreze în masa în Corfu, ramas britanic, dupa ce le fusesera arse orasul si ramasitele stramosilor.
Descendentii lor s-au întors pe continent o suta de ani mai târziu, în 1913, când Epirul a fost anexat Greciei. Acest episod istoric referitor la refugiatii din Parga a fost imortalizat în numeroase opere de arta, care pot fi privite si ca valoroase pagini de cronica.
În apropiere de Parga se afla un obiectiv cu totul insolit, situl Nekromanteio din Efira, sanctuarul Oracolului mortilor. Acest sit dedicat zeului lumii subpamântene este situat la aproximativ douazeci de kilometri sud de Parga. Este un loc foarte interesant, care permite o întelegere mai buna a lumii mistice a vechilor greci, daca vizitatorul dispune si de suficient de multa imaginatie pentru a se proiecta în vremurile imemoriale.
În Antichitate, pelerinii veneau aici pentru a consulta un oracol celebru, dedicat lui Hades – zeul Infernului, fratele lui Zeus, al lui Poseidon, al Herei, al Demetrei si al Hestiei – si Persefonei – sotia lui Hades, care iarna stapânea Infernul alaturi de acesta, dar vara devenea zeita fertilitatii – si încercau sa intre în contact cu sufletele mortilor.
Pentru a face acest lucru, temerarii atrasi de provocarea unor senzatii tari ramâneau închisi în întuneric câteva zile, în liniste totala, tineau post si consumau substante halucinogene, în cele din urma trecând, se spune, de cele trei porti ale Iadului.
Parga este o calatorie în timp, pe un tarâm unde frumusetea naturala, istoria si cultura se împletesc într-o armonie perfecta pentru a descoperi farmecul pitoresc al orasului de pe coasta ionica.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii