Accesul in Pestera Cussac (Dordogne, Franta) este strict interzis publicului. Doar cercetatorii autorizati pot patrunde aici pentru a studia reprezentarile murale uriase, cu o vechime de 29.000 de ani, cele mai valoroase din Paleoliticul Superior. Singurul anotimp in care pestera poate fi studiata este iarna si asta pentru ca in restul anului interiorul este invadat de emanatiile subterane de bioxid de carbon. A fost descoperita in urma cu 12 ani, sapaturile derulându-se in trei etape hibernale. Dupa degajarea sedimentelor s-au luat masuri de protectie a imaginilor si a solului din calcit.
In timpul deplasarii, cercetatorii sunt obligati sa mearga in sir indian de-a lungul unui traseu („poteca” are o latime de 50 centimetri) care se intinde pe o distanta de 1,6 kilometri. Acum, mijloacele specifice de explorare a celor 150 de „gravuri” care ornamenteaza peretii si plafonul sunt interzise pentru a proteja mediul si operele, singurele instrumente de investigatie fiind… ochii dar si tehnologiile de imagistica 3D care permit redarea detaliilor cu o precizie inframilimetrica pe care cercetatorii le pot examina de la o distanta de câtiva metri.
Desenele, realizate prin incizii si insertii, reprezinta cai, bouri, capre ibex, rinoceri, pasari, imagini fantastice cu mufloni distorsionati si sase siluete feminine (Venus) asemanatoare celor reprezentate, in acea epoca, in pesteri de la un capat la altul al Europei. Ceea ce este cu adevarat impresionant e anvergura imaginilor, unele depasind 4,5 metri. Analizele minutioase ale acestora au pus in evidenta analogii cu un mare numar de compozitii preistorice aflate in celebra pestera Lot (la 80 de kilometri de Cussac). O compozitie foarte asemanatoare este reprezentata de un cal urias, inconjurat de bizoni, mamuti, bouri, toti creati in acelasi stil.
Surprinzator e si faptul ca liniile imaginilor, inclusiv cele in relief executate dintr-o pasta aderenta care se intarea asemenea ghipsului, sunt realizate dintr-un singur gest, fara adaugiri, fara reveniri, fara retusuri. O stapânire incredibila a gestului artistic si asta in conditii de lumina precara. In sala cu cele mai multe reprezentari au fost gasite resturile umane a sase indivizi (copii, adolescenti si barbati maturi) depuse in trei vizuine de ursi, fara indoiala, contemporani cu perioada in care au fost executate lucrarile. Antropologii au prelevat esantioane pentru a le data si a face studii paleogenetice. S-a constat ca intr-unul din ele ADN-ul mitocondrial (din celulele care asigura energia) era bine conservat, in cazul celorlalte ADN-ul fiind alterat. (Rezultatele analizelor nu au fost inca publicate.)
Studiul depozitelor mortuare din Cussac, asemenea celor descoperite in pesterile Vilhonneur (Charente, Franta) si in Paglicci (Italia), pot oferi o reprezentare mai clara a raporturilor dintre indivizi, a artei practicate etc., aceste fosile fiind singurele descoperite in Franta apartinând Paleoliticului Superior. Pestera Cussac este foarte departe de a-si fi dezvaluit secretele, dar cercetatorii sunt rabdatori. Este posibil ca explorarea acesteia (toate cercetarile sunt permanent filmate) sa continue de-a lungul a numeroase decenii, in conditii de maxima precautie pentru a nu afecta operele de arta si peretii cu noi tehnologii neinvazive.
DORIN MARAN
Comentarii