Umbrit o vreme de conflictele sângeroase religioase si politice din Irlanda de Nord, orasul Belfast nu a fost considerat multa vreme o destinatie de vacanta. Desigur ca aceasta omitere de pe harta turistica a Europei nu poate fi considerata altfel decât o greseala, pentru ca asezarea sa intre dealuri inverzite, pe valea râului Lagan a facut sa devina nu doar capitala Irlandei de Nord, important port maritim al tarii ci si un admirabil loc de odihna si promenada.
Teritoriul a fost locuit din vremuri imemoriale, din Epoca Pietrei si cea a Bronzului si pâna in zilele noastre s-au pastrat ruine din Epoca Fierului. Orasul s-a dezvoltat mai ales dupa 1685, când s-au refugiat aici hughenotii francezi veniti dupa revocarea Edictului din Nantes. Industria textila si constructiile navale au adus prosperitate orasului care a fost mai putin norocos in secolul al XX-lea, fiind bombardat in timpul Celui de al Doilea Razboi Mondial si devenind apoi scena unor mai mari tulburari sociale si politice.
In Belfast insa o multime de cladiri si-au mentinut aerul victorian si eleganta traditionala. Dintre acestea trebuie mentionata in primul rând Primaria, o constructie impunatoare, de forma rectangulara, dominând centrul Pietei Donegall. A fost ridicata in 1888 când regina Victoria a garantat localitatii statutul de oras. Cladirea a fost completata in 1906 si este un admirabil exemplu de arta victoriana. Proiectul a fost realizat de tânarul arhitect londonez Alfred Brumwell Thomas iar domul central al acesteia, inalt de 52 metri, a devenit un reper al orasului. Piata Donegell care inconjoara Primaria este la rândul ei marginita de alte cladiri victoriene dintre care se remarca biblioteca publica „Linen Hall Library”.
In 1894 a fost ridicata Opera, realizata dupa desenele si planurile lui Frank Matcham. Basoreliefurile si ornamentele aurite si mai ales frescele tavanului, purtând semnatura artistului irlandez Cherith McKinstry, dau o deosebita stralucire acestei cladiri. Exista si câteva influente orientale cum ar fi elefantii si imitatiile scrierilor sanscrite. In 1963 aici si-a facut debutul britanic marele Pavarotti in rolul locotenentului Pinkerton din opera Madame Butterfly de Puccinni.
Una dintre cauzele pentru care constructiile din Belfast au avut un ritm de dezvoltare mai lent a fost faptul ca pamântul era expus inundatiilor, asadar foarte mlastinos, o fundatie nesigura pentru cladiri. De aceea spre port au fost aduse gramezi de roci pentru o sustinere adecvata. Pe o asemenea fundatie a fost ridicat turnul cu ceas Albert Memorial, un fel de mini Big-Ben, desenat de W.J. Barre in stil neogotic in 1867 si expunând o statuie a printului Albert, sotul reginei Victoria.
Universitatea – Queen’s University – dateaza din 1849 si a fost ridicata in stil Tudor dupa planurile lui Sir Charles Lanyon. In apropierea Universitatii se afla Gradina botanica deschisa inca din 1827, cu multe poteci intortocheate si straturi de trandafiri. Sera, aflata in mijloc, este o admirabila combinatie de sticla si fier realizata de acelasi arhitect Sir Charles Lanyon. In sera sunt pastrate specii rare de plante, cele mai multe de origine tropicala având o vechime de peste 100 de ani. Una dintre cele mai cunoscute costructii ale orasului este Catedrala St. Anne, a carei constructie in stil romanesc a inceput in 1899, a durat peste 80 de ani si inca nu este cu desavârsire terminata. Remarcabil este baptisierul cu vitraliile sale si mozaicul realizat in 1920.
In Belfast exista o multime de baruri care dau farmec orasului. Cel mai cunoscut dintre ele este „Crown Liquor Saloon”, construit in 1885 de Patrick Flanagan, cu vizibile influente spaniole si italiene. Vitraliile, ornamentele, lambriurile si mai ales locurile confortabile, unde clientii au la dispozitie un clopotel pentru a chema barmanul, au facut barul vestit in intreaga lume. Localul a avut mult de suferit in urma bombardamentelor dar a fost minutios restaurat in 1981. Pasajele acoperite, facând legatura intre diverse baruri sunt si ele specifice orasului, cel mai cunoscut fiind Pottinger’s Entry.
Hotelul Europa si-a capatat nefericitul renume de a fi fost cel mai bombardat edificiu din Europa. Astazi este un loc preferat de celebritatile care se opresc in oras. Multe ziduri ale cladirilor sunt decorate cu desene, cele mai multe având semnificatii politice. In vest, peretii cladirilor catolice expun scene inspirate din evenimentele petrecute intre 1845-1848 si personificari feminine ale libertatii in vreme ce pe cladirile protestante apar steaguri si flori si, mai rar, scene din batalii.
IRINA STOICA
Comentarii