La inceputul secolului trecut, in Depresiunea Tarim, aflata in regiunea Xinjiang-Uyghur din China, s-a descoperit sub nisipurile desertului ceva ce parea ca apartine suprarealismului: o adevarata flotila de barci din lemn, cu vasle alaturi de ele, insa nu pregatite pentru o utopica incursiune, ci fiecare ambarcatiune adapostind mumii incredibil de bine conservate.
Uluirea oamenilor de stiinta era perfect justificata, insa ea atingea doar un subiect dintre cele care nici pana in zilele noastre nu au fost explicate.
O flotila in desert
Ingropate in sicrie de lemn asemanatoare unor barci, cu mormintele marcate prin tarusi de lemn verticali asemanatori unor vasle, mumiile faceau parte dintr-o cultura unica. Populatia Tarim traia de-a lungul raurilor, construindu-si o societate infloritoare, asemenea oazei alimentate de paraiele de munte, dupa cum afirma plastic dr. Christina Warinner, antropolog de la Harvard.
Au fost un popor foarte enigmatic. De cand s-au gasit, din intamplare, vestigii ale vietuirii lor, au ridicat nenumarate intrebari, deoarece numeroase aspecte sunt fie unice, fie incerte sau contradictorii.
O adevarata lovitura de teatru au oferit-o studiile realizate cu ajutorul unor tehnologii avansate, aratand astfel despre cultura lor, care dateaza din Epoca bronzului (cca. 3300 – cca. 1200 i.Chr.), ca nu faceau parte din vreo ramura indepartata a primelor populatii indo-europene.
Noile cercetari ale ADN-ului mumiilor din bazinul Tarim dezmint teoriile vechi de aproape un secol privind originile societatilor preistorice care au trait aici. In anul 2000, istoricii au afirmat ca in actualul desert ar fi putut exista cel putin doua grupuri caucaziene, in trecutul indepartat.
Cercetatorii au certitudinea ca acesti oameni, ale caror mumii au fost descoperite la inceputul secolului al XX-lea, erau un grup izolat genetic, ai carui indivizi aparent nu erau inruditi cu nicio populatie din apropiere.
„Frumoasa din Loulan”
Mumiile i-au fascinat de mult timp pe arheologi, dar au devenit, de asemenea, subiect de confruntari politice. Explicatia? Bazinul Tarim este situat in actuala regiune autonoma uigura Xinjiang, teren revendicat de mino-ritatea uigura din China.
Nationalistii respectivei etnii sustin ca mumiile sunt stramosii lor si nu trebuie deranjate sub nicio forma din somnul lor vesnic, dar guvernul chinez respinge acest lucru si a fost reticent in a le permite oamenilor de stiinta sa studieze mumiile sau sa cerceteze ADN-ul lor antic. Zona este acum nisipoasa si arida, dar in trecut a fost una verde, plina de vegetatie.
Principalul obiect de atractie din complexul inventar arheologic, Xiaohe, o femeie de 3.800 de ani, cu par deschis, pometi inalti si gene lungi, inca conservate, care pare sa fie zambind in moarte. Desi purta o palarie mare din fetru si imbracaminte fina si chiar bijuterii in timpul mortii, nu este clar ce pozitie ar fi ocupat in societatea ei.
Descoperirea unei plante numite efedra (Ephedra sinica) in locurile de inmormantare sugereaza ca a avut fie o semnificatie medicala, fie religioasa. Care ar fi putut fi acea religie sau de ce unele inmormantari implica inele concentrice de tarusi de lemn, este inca neclar.
Mastile, crengutele, oasele de animale gasite alaturi de mumii ofera o imagine fascinanta asupra vietii si ritualurilor zilnice ale oamenilor. Desi majoritatea intrebarilor despre cultura lor raman fara raspuns, inmormantarile au indicat dieta lor si faptul ca erau agricultori. Mumiile au fost ingropate cu orz, mei si grau, chiar si coliere care indica faptul ca au crescut animale rumegatoare.
Locuitorii din Bazinul Tarim erau asadar distincti genetic. Practicile lor, de la inmormantare pana la fabricarea branzei, si imbracamintea lor, care reflecta tehnicile si arta utilizate in locuri indepartate la acea vreme, par sa arate ca s-au amestecat cu alte culturi, adoptand practicile lor de-a lungul timpului si incorporandu-le intr-o civilizatie distincta.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii