In veacul al V-lea i.Hr., in vreme ce vechile civilizatii din bazinul mediteranean – Mesopotamia si Egiptul faraonilor – au fost dominate de Imperiul persan, cetatile grecesti au rezistat, au inflorit economic, iar cultura a devenit una dintre cele mai importante ale Antichitatii. In acea perioada, lumea greaca era constituita din sute de cetati independente – unele s-au asociat in cadrul unor coalitii cu caracter, politic, militar si religios. Fiecare cetate, inconjurata de fortificatii, cu o piata publica, monumente civile si religioase, constituia un stat cu propria organizare sociala, economica si culturala, in care traia o comunitate de cetateni „libera si autonoma”, supusa insa legilor.
Secolul al V-lea i.Hr. a intrat in istorie ca „Secolul lui Pericle”, conducator al Atenei intre 443 si 429 i.Hr., cel care a „inventat” democratia. Conditia cetateanului era cea de om liber, care beneficia de drepturi dar si de obligatii, care participa activ la viata publica. In realitate, doar o parte din populatie beneficia de acest statut. Doar cei bogati si cei care beneficiau de inalte pozitii in societate erau implicati real in viata cetatii. Cat despre femei, acestea nu aveau drepturi civice.
Teritoriul unui stat cuprindea nu doar orasul-cetate ci si satele din imprejurimi. Cele mai importante comunitati erau cele din Atena, Sparta, Lesbos, Theba. Atena, de pilda, se intindea pe o suprafata de 2500 km2. Alte cetati, precum Samos, Chos sau Egina se intindeau pe cativa zeci de kilometri patrati. Cetatile nu traiau in buna pace, dimpotriva, erau antrenate frecvent in conflicte armate. Unele dintre ele s-au coalizat pentru a lupta impotriva persilor, cea mai puternica confederatie constituindu-se in jurul Atenei. Cu timpul, Atena se impune in toate domeniile si-si extinde suprematia economica si culturala asupra lumii grecesti (dispunea de o flota puternica, de colonii, in special in insulele din Marea Egee, de mine de argint).
Prestigiu cultural
In secolul al V-lea, raspandirea cunostintelor stiintifice, istorice, filozofice, literare este facilitata de scrisul alfabetic, care a contribuit enorm la dezvoltatea culturii. In acest context, ceremoniile religioase si procesiunile dedicate zeilor erau extrem de importante. Dionysos, stapanul cetatilor Eladei, a fost cel mai sarbatorit. Serbarile de primavara erau o incununare a bucuriei, a triumfului vietii asupra mortii, a redesteptarii la viata a naturii, a proslavirii sevei vitei-de-vie. In schimb, serbarile de toamna sugerau inmormantarea, odata cu ingroparea vitei-de-vie. La Atena a fost construit teatrul lui Dionysos cu o capacitate de 14.000 de locuri, intrarea lui Dionysos in Atena fiind simbolizata printr-o caruta in forma de corabie care-l purta pe zeu. Cultul lui Dionysos a jucat un rol important si in dezvoltarea poeziei si a artelor plastice.
Una dintre fatetele culturii si democratiei ateniene a constituit-o teatrul, in care erau reflectate aspecte ale vietii cotidiene, actorii intruchipand personaje reale, in special din elita societatii, care erau deseori satirizate. Cei mai renumiti autori erau Eschil, Aristofan, maestrul comediilor, Euripide sau Socrate. Faima acestora, care a intarit prestigiul Atenei, s-a raspandit in lumea greaca. Plutarh relateaza un episod emotionant din Syracuza, din timpul razboiului cu peloponezii, din anul 413 i.Hr. Pentru a umili un grup de prizonieri, una dintre capetenii le cere, cu vadita ironie, sa recite versuri din Euripide. Rand pe rand, cativa atenieni au recitat versuri din poeme ale autorului. Capetenia, care nu era straina de operele scriitorilor atenieni, a fost bulversata. In urmatoarele momente, a dat ordin ca prizonierii sa fie eliberati. Autentica sau anecdotica, povestea evoca magistral forta pe care o putea exercita cultura intr-un context ostil.
DORIN MARAN
Comentarii