In primele secole ale mileniului I, Europa a cunoscut o lunga perioada de criza, de stagnare relativa, in vreme ce Orientul prospera. Rarele documente ale epocii si descoperirile arheologice atesta faptul ca pe acest fond s-au produs inventii dar, mai ales, inovatii. Au fost optimizate sistemele hidraulice, angrenajele morilor dotate cu roti dintate, arbore cu cama iar ancestralele carute au fost echipate cu accesorii din fier. In domeniul agriculturii s-a produs, probabil, singura inventie din epoca. Este vorba de "asolamentul trienal".
In conditiile in care productia agricola (in special de grau, orz, secara si legume) era insuficienta pentru populatia care era aservita in cea mai mare parte bogatasilor care traiau in opulenta, ale caror domenii se aflau in plina expansiune, o importanta "inovatie" s-a produs in agricultura prin folosirea calului care, impreuna cu unele modificari aduse plugului au asigurat dublarea randamentului – efectele resimtindu-se din plin intre secolele al XI-lea si al XII-lea. Ideile economice si cele stiintifice n-au lipsit, insa erau subordonate viziunii restrictive a Bisericii. Dar ideile importante, consemnate in carti, au pus bazele stiintei economice "moderne" care vor fi aplicate in secolele urmatoare.
In domeniul metalurgiei nu s-au inregistrat inovatii importante, dar s-a ajuns la performante fara precedent datorita mestesugului bine stapanit, doar dupa ani de ucenicie langa fierari profesionisti si extrem de exigenti. In linii mari, prelucrarea metalului presupunea urmatoarele etape: introducerea rocilor de hematit sau de limonit intr-un cuptor alimentat cu carbune, intensitatea focului fiind asigurata de aerul pompat prin intermediul foalelor. La temperaturi de 700-1000oC, in urma reactiilor chimice, roca se debarasa, in cea mai mare parte, de carbon si oxigen. Produsul metalic obtinut era o masa solida dar maleabila, de cateva kilograme sau de zeci de kilograme. Urma o munca anevoioasa, de forjare pentru eliminarea zgurii. De acum, materia prima era pregatita pentru a lua diverse forme a caror perfectiune depindea, fireste, de indemanarea si talentul fierarilor.
Extinderea proprietatii funciare a fermierilor a creat nenumarate litigii legate de sursele de apa care puneau in miscare morile. Unele canale de alimentare erau deturnate, altele deveneau inaccesibile proprietarilor de mori. S-au pastrat cateva documente semnate de episcopi in care acestia cereau seniorilor dreptul de a folosi apa canalelor. Pe acest fond au aparut morile de vant – o inventie europeana – prezente in special pe teritoriul Frantei.
Mentionam si faptul ca una dintre "semnaturile" seniorilor rurali, de categorie medie, a constituit-o fortaretele ridicate pe movile artificiale, alipite de constructii anexe, cu forme circulare. Au inceput sa fie ridicate pe teritoriul Frantei, in primele decenii dinaintea anului 1000, abordarea acestor forme durand pana in secolul al XIII-lea. In context arhitectural, acest gen de constructii a fost abordat doar in Europa Occidentala.
DORIN MARAN
Comentarii