O echipa de arheologi neozeelandezi de la Universitatea din Otago, condusa de Nancy Beavan, s-a incumetat sa patrunda in luxurianta jungla din sud-vestul Cambodgiei fiind expusa permanent atacului animalelor si sâcâita de insecte zburatoare. Membrii expeditiei au optat pentru un echipament usor, pentru obiecte de strict necesar si s-au hranit in special cu peste uscat si orez. In 2004 au plecat in cautarea unei „comori” semnalate de un muncitor, la solicitarea autoritatilor arheologice din Cambodgia pentru a fi studiata.
La un moment dat, intr-un adapost natural, intre stânci, au avut surpriza imensa de a redescoperi, la 5 metri inaltime, vase cu oseminte, vestigii ale unui ritual funerar necunoscut in Cambodgia si dincolo de granite. Astfel de urne funerare au fost descoperite de-a lungul timpului, in special in sud-estul Asiei dar niciodata in Cambodgia si in tarile invecinate. „Comoara” era compusa din 40 de vase de ceramica cu o inaltime de aproximativ 50 de centimetri ce contineau ramasitele unui numar de peste 150 de indivizi.
In urma studiilor efectuate, Nancy a ajuns la concluzia ca este vorba despre un rit de inhumare „secundar”, constând in recuperarea osemintelor dupa ce corpurile au fost uscate in mod natural. In interiorul vaselor au introdus si ofrande: margele din sticla si inele din bronz.
De-atunci, in fiecare an, o echipa de arheologi neozeelandezi si cambodgieni condusa de neobosita Nancy Beavan a explorat in aceeasi padure, survolata de un elicopter dotat cu radar, cornisele abrupte din formatiunile stâncoase ale lantului de faleze din muntii Cardamones pâna la o inaltime de 20 de metri. In acest sit dar si in altele apropiate au mai fost descoperite in ultimii ani in acelasi tip de adaposturi si la aproximativ aceeasi inaltime, alte 60 de vase si 15 sicrie din trunchi de copac scobit, cu o lungime de 1-1,5 metri, umplute cu oseminte. Asadar, doua moduri de abordare funerara. Ce trib(uri) se afla la originea acestor practici funerare? Analizele cu radiocarbon ale esantioanelor de oase au furnizat primele indicii. Inhumarile au avut loc prin secolul al XV-lea d.Hr., adica in perioada de crepuscul a imperiului khmer care domina cea mai mare parte a peninsulei indochineze din secolul al IX-lea.
Aceasta civilizatie a construit celebrele temple din Angkor, unele dintre cele mai importante obiective ale istoricilor. Informatiile obtinute sunt insa vagi. Siturile din aceasta zona „semimontana” nu puteau fi frecventate decât de agricultori nomazi sau au constituit refugii ale unor minoritati etnice vânate de khmeri care aveau nevoie de sclavi.
In speranta ca vor fi depistate si alte urme lasate de aceste triburi misterioase, observatiile cu radar din elicopter continua. Sub vegetatia abundenta exista mari sanse de a fi detectate si alte vestigii.
Nancy Beavan a luat legatura cu numerosi localnici din cele mai apropiate zone populate in speranta ca va culege legende legate de aceste triburi. Cercetarile arheologice vor fi reluate curând, contra cronometru, intrucât in aceasta zona au inceput sa apara tot mai multi muncitori forestieri, buldozere, camioane… Padurea din aceasta zona va putea disparea.
DORIN MARAN
Comentarii