Probabil cel mai fierbinte domeniu de discutii în privinta fenomenelor anomale neidentificate (UAP), în SUA, este întrebarea daca americanii au recuperat resturi din OZN-uri prabusite si daca s-a realizat o retroinginerie asupra acestor resturi.
Dr. Sean Kirkpatrick, fostul director al AARO – biroul OZN al Pentagonului – a declarat într-un recent interviu ca nu a gasit nicio dovada ca guvernul SUA ar fi în posesia vreunei nave extraterestre prin intermediul programelor sale anterioare de recuperare a accidentelor, desi a recunoscut ca acum erau în stadiul de organizare structuri dedicate unor asemenea recuperari.
Câtiva dintre predecesorii sai i-au contrazis afirmatiile. Dr. James Lacatski, fost analist si expert în rachete al Agentiei de Informatii a Apararii (DIA), participant la un program al Pentagonului centrat pe OZN în perioada 2008-2012, a sustinut ca SUA nu numai ca au recuperat nave spatiale extraterestre, ci ca oficialii chiar au intrat în una. „Statele Unite”, dupa cum scria Dr. Lacatski într-o carte din 2023 despre acel program, „detineau o aeronava de origine necunoscuta si aveau acces cu succes în interiorul acesteia”. Aceasta nava – asa cum l-a informat el, în 2011, pe liderul majoritatii din Senatul SUA Harry Reid – nu avea „admisii, evacuare, aripi sau suprafete de control (…) nici motor, rezervoare de combustibil sau combustibil”.
O imagine a obiectului neidentificat
Cartea doctorului Lacatski, „Inside the U.S. Government Covert UFO Program: Initial Revelations” (2023), a fost scrisa în colaborare cu reporterul de investigatie George Knapp din Las Vegas si biochimistul Dr. Colm Kelleher, cu care Lacatski lucrase în cadrul programului OZN, cândva extrem de secret, al Pentagonului: AAWSAP. Întrebat de regizorul de documentare OZN Jeremy Corbell daca el însusi a intrat sau nu în acest OZN recuperat, doctorul Lacatski a raspuns: „Nu pot sa raspund”.
Fostul oficial senior al DIA, dr. James T. Lacatski si fostul manager al programului AAWSAP, dr. Colm Kelleher, au declarat recent pe un podcast german ca nu doresc sa depuna marturie la audierile din Congres, chiar daca cunosc mult mai multe despre presupusele programe de recuperare în caz de accident si programe de inginerie inversa. Au spus ca este prea riscant pentru ei.
Recent, agentia canadiana CTVNews a obtinut, printr-o solicitare canadiana privind libertatea de informare, o imagine mult asteptata a obiectului neidentificat doborât deasupra teritoriului Yukon al Canadei în februarie 2023. Ea ofera o privire rara, desi puternic granulata, a ceea ce a fost denumit „UAP 23”.
Obiectul, doborât de un avion de lupta american F-22 pe 11 februarie 2023, a stârnit speculatii larg raspândite dupa ce a intrat în spatiul aerian canadian. Descris de Pentagon ca un „balon mic, metalic, cu o sarcina utila legata”, forma sa cilindrica si caracteristicile neobisnuite au stârnit întrebari din toate colturile. A fost unul dintre cele trei UAP doborâte în succesiune rapida în America de Nord în acea luna, dupa doborârea foarte mediatizata a unui balon de supraveghere chinez.
Pe masura ce mai multe detalii ies la iveala prin înregistrarile facute publice si pe masura ce atât SUA, cât si Canada avanseaza cu investigatiile privind UAP, Proiectul Sky Canada din Canada urmeaza sa-si lanseze în curând propriul raport UAP. Rapoartele despre „baloane” doborâte ne reamintesc clar modul în care suntem cu totii dependenti de dezvaluirile guvernelor pentru a discerne ce se întâmpla cu adevarat pe cerul nostru.
Într-un articol din 6 octombrie din Roswell Daily Record – din care citam în continuare – jurnalistul Kevin Wright scria ca Departamentul Apararii al SUA (DoD) a demonstrat o abilitate uimitoare de a fi remarcabil de transparent atunci când vrea. Comandamentul Nord-American de Aparare Aerospatiala (NORAD) al DoD a lansat recent un videoclip de 15 secunde care arata un avion de lupta rus Su-35 interceptat de avioane militare americane în largul coastei din Alaska. Lansarea filmului a avut loc la sapte zile dupa producerea evenimentului.
Incidentul de pe coasta Alaskai nu este singura dezvaluire recenta. În martie trecut, la doua zile dupa ce un avion de lupta rus Su-27 a aruncat combustibil pe o drona MQ-9 Reaper, Comandamentul European al Pentagonului a publicat un videoclip color de 42 de secunde al incidentului. Cu un an înainte, videoclipurile cu avioane chineze care efectuau „manevre „coercitive si riscante”, uneori la doar 20 de metri de avioanele americane din zona Indo-Pacifica” au fost desecretizate si furnizate presei.
Aceste comunicari sunt adesea motivate ca fiind necesare pentru a informa publicul cu privire la preocuparile presante de securitate nationala. Cu toate acestea, atunci când subiectul trece la fenomene anomale neidentificate (UAP), dorinta DoD de a fi transparent se schimba dramatic. Dintr-o data, dovezile vizuale devin un secret strict, încuiat în spatele unor straturi de clasificare si de blocaj birocratic.
Articolul lui Wright recapituleaza ca a trecut peste un an si jumatate de când armata americana a doborât mai multe obiecte neidentificate deasupra spatiului aerian american si canadian. Totusi, publicul american nu a vazut aproape nicio dovada vizuala a acestor întâlniri, cu exceptia unei imagini a balonului spion chinez din cabina unui avion cu reactie. Între timp CTV News din Canada a publicat recent copia unei fotografii a unuia dintre obiectele doborâte în februarie 2023. Imaginea a fost obtinuta numai dupa ce a fost depusa o cerere pe baza libertatii de informare, în Canada. „Spre deosebire de difuzarea rapida a imaginilor care implica avioane straine sau baloane de supraveghere, suntem lasati în întuneric în ceea ce priveste întâlnirile UAP”.
Pozitia Pentagonului, bazata pe Ghidul de clasificare a securitatii UAP, produs de Grupul operativ UAP în 2020, este ca publicul american nu are dreptul sa vada ceea ce vede guvernul cu privire la UAP. Acest ghid arata ca practic toate datele UAP, în special dovezile vizuale, sunt clasificate. Altfel spus, fiecare videoclip, fotografie sau citire a senzorilor care arata UAP este închis, sub pretextul preocuparilor de securitate nationala.
De ce nu putem vedea imagini ale UAP?
Chris Mellon, fostul secretar adjunct al Apararii pentru Informatii, a subliniat ca chiar si celebrele videoclipuri „Go Fast”, „Gimbal” si „FLIR1”, care au fost furnizate publicului de The New York Times, în 2017, vor fi clasificate, conform standardelor actuale. Ironia este ca aceste videoclipuri, care acum fac parte din domeniul public, au fost recunoscute de DoD ca neclasificate. Nicio catastrofa de securitate nationala nu a urmat dupa eliberarea lor. Nicio tehnologie de ultima ora nu a fost dezvaluita adversarilor nostri. Cu toate acestea, DoD insista acum ca pastrarea imaginilor UAP, ascunse vederii publice, este o chestiune de securitate nationala. Aceasta inconsecventa merita o analiza. Transparenta selectiva a DoD, care afiseaza cu usurinta dovezi ale incidentelor militare care au implicat Rusia si China, dar pazeste cu înversunare toate dovezile vizuale ale UAP, ar trebui sa ridice întrebari pentru fiecare american.
John Greenwald, Jr. a depus peste 10.000 de cereri FOIA la diverse agentii guvernamentale si a publicat peste 3,3 milioane de pagini de dosare guvernamentale online pe situl sau Black Vault. Munca lui Greenwald a dezvaluit o realitate tulburatoare: Marina SUA, citând acelasi Ghid de clasificare a securitatii UAP, a refuzat recent accesul la toate dovezile vizuale ale UAP.
Este clar ca DoD selecteaza si alege ceea ce doreste ca publicul sa vada. Când filmarile servesc naratiunii fortei militare sau evidentiaza comportamentul nesabuit al adversarilor straini, masina de relatii publice este rapida sa raspândeasca filmarile. Dar când vine vorba de UAP – un fenomen care ar putea avea implicatii mult dincolo de granitele securitatii nationale conventionale – publicul si chiar Congresul sunt tinute în întuneric. Acest lucru ne aduce la o întrebare fundamentala: ce ascunde guvernul? Poporul are dreptul sa stie ce se întâmpla pe cerul nostru. Suntem lasati sa speculam ce sunt aceste obiecte, capacitatile si originile lor, toate în timp ce guvernul retine dovezile care ar putea oferi raspunsuri.
Daca putem vedea imagini video ale unui avion rusesc care deranjeaza aeronave americane în largul coastei din Alaska, de ce nu putem vedea imagini ale UAP? Acest secret selectiv nu ajuta foarte mult la întarirea încrederii publicului. În schimb, alimenteaza o frustrare tot mai mare ca guvernul ascunde informatii critice despre o problema care ar putea redefini întelegerea noastra asupra lumii. „Într-un moment în care transparenta este cea mai necesara, tacerea DoD este asurzitoare”.
DAN D. FARCAS
Comentarii