Al treilea ochi

           Un fenomen care a dat multa bataie de cap oamenilor de stiinta si continua sa incite si sa suscinte interesul general este acela manifestat prin asa numita „vedere secunda”. La începutul secolului XX o seama de experiente dedicate acestui fenomen au uimit pur si simplu Parisul, nelipsind nici ironiile si chiar atacurile împotriva unor presupusi iluzionisti, impotriva unei nedovedite sarlatanii.

           Un fenomen care a dat multa bataie de cap oamenilor de stiinta si continua sa incite si sa suscinte interesul general este acela manifestat prin asa numita „vedere secunda”. La începutul secolului XX o seama de experiente dedicate acestui fenomen au uimit pur si simplu Parisul, nelipsind nici ironiile si chiar atacurile împotriva unor presupusi iluzionisti, impotriva unei nedovedite sarlatanii. Studierea vederii secunde sau cum s-a mai spus, a celui de-al treilea ochi a debutat sub semnul curiozitatii oamenilor de stiinta. Dintr-o data, lumea academiilor si-a adus aminte ca nebiruitul Aristotel vorbise cu multe secole în urma despre „legi care depasesc fizica” sau care nu se supun legilor fizice. Într-adevar, vederea secunda sfideaza o seama de legi naturale clare; a vedea fara ajutorul vederii, a simti cu un simt aparent neidentificat la om, a prevedea fara ca subiectul prevederii sa existe…
           Daca despre vederea secunda ar fi vorbit doar ocultistii sau daca am retine doar mentiunea biblica referitoare la vederea secunda a lui Iisus, cu siguranta ca lantul suspiciunilor s-ar fi prelungit. Ocultistii nu erau vocile credibile, iar vederea manifestata în corpul pamântesc al Mântuitorului ramâne un mister sacru, de nepatruns de catre noi oamenii. Sa-i multumim minunatului universitar francez Charles Richet care în primele decenii ale secolului XX a atins performanta de a-i ridiculiza eficient pe suspiciosii fata de fenomenele metapsihice. Profesorul de la Universitatea din Paris le amintea confratilor sai în ale stiintelor ca atunci când Harvey dovedise ca sângele circula, o armata de „stiintifici” ai vremii l-au batjocorit, deoarece se zdruncinau teoriile clasice, inclusiv aceea a lui Hypocrat. Când Lavoisier stabilea ca viata este o combustie, fenomen chimic, contemporanii aproape ca voiau sa arunce cu pietre în el. Ceva mai mult, când la Academia de stiinte din Paris a fost adus pentru experimente primul telefon, în unanimitate s-a convenit ca era vorba de un „act de ventriloci care mint stiinta”. Exemplele se pot însira pe spatiul unei enciclopedii! De la aceste consideratii, iata ca „vederea secunda” a iesit din laboratoare si academii, si ne întâlnim cu ea în lumea în care traim. Recunosc ca atunci când am efectuat o seama de experiente cu Mihaela Dudulean, primele masuri pe care le-am luat erau legate de propria mea circumspectie: nu cumva Mihaela spune ca vede cu ochii perfect blocati si totusi ramâne pe undeva un fir de lumina de care se foloseste?
           I-am ferecat vederea fetei de doar 19 ani si i-am plimbat prin fata întunericului provocat tot felul de file scrise, obiecte, inclusiv texte care au nevoie de o lupa ca sa fie citite… iar Mihaela a raspuns la toate aceste experiente în chip remarcabil. Capacitatile acestei fete de a se folosi de al treilea ochi sunt practic nelimitate. Fenomenul este fara îndoiala uimitor, deoarece ne invita sa privim fiinta umana dintr-o perspectiva asupra careia stiinta medicala înca nu-si poate spune cuvântul. Mihaela vede perfect fara ochii naturali (desi cu ochii vede la fel de bine), numai ca vederea secunda la ea este cu mult mai iscoditoare, mai profunda, „integrala”. Imaginati-va un plic sigilat, în interior o scrisoare, iar Mihaela citeste corect continutul epistolei fara sa fie deranjata de hârtia împaturita sau de plicul propriu zis…
           Întrebarea este pâna unde poate patrunde vederea secunda si în ce conditii naturale apare acest tip de vedere la om? Trebuie sa marturisesc ca fenomenele legate de acest tip de vedere s-au înmultit în România în ultimii ani. Ma îndoiesc ca vom putea afla prea curând ce se întâmpla, de ce; aceeasi rata de sporire a unor fenomene paranormale o întâlnim în multe alte manifestari. Sa fie oare adevarata predictia unor vizionari ca în cel mult o jumatate de secol de acum înainte omul va recapata capacitatile extrasenzoriale pierdute si ca industria informatica va decadea pe un plan secundar? Vederea secundara este doar o „disciplina” din atâtea altele care renasc sub ochii nostri, obligându-ne sa înlocuim expresia ocultism cu un termen mai propriu si mai potrivit cu fenomenele incredibile.