Intr-un articol, din 18 octombrie 2022, postat pe „Mysterious Universe”, autorul si investigatorul britanic Nick Redfern se intreaba daca exista intr-adevar o baza subterana secreta a extraterestrilor sub New Mexico? Sau este totul doar o legenda? Rezum mai jos principalele idei din articol.
Afirmatii difuzate de conspirationisti sustin ca sub mica localitate Dulce din districtul Rio Arriba aflat in nordul statului New Mexico, traiesc extraterestri periculosi si ostili, in nenu-marate tuneluri, caverne si incaperi artificiale, sapate mult sub imensul platou Archuleta Mesa. Este doar una dintre povestile despre baze subterane in care s-ar desfasura experimentele nefaste.
Povestile despre Dulce au inceput sa apara in public in ultima parte a deceniului 1970. Ceea ce face cazul remarcabil este ca zvonurile initiale despre instalatia extraterestra, aflata la kilometri sub nivelul solului, nu au provenit de la teoreticieni ai conspiratiei, ci de la oa-menii care lucrau in contrainformatii si dezinformare. Activitatea de dezinformare este descrisa ca „informatii false raspandite in mod deliberat si adesea pe ascuns (eventual prin plantarea de zvonuri) pentru a influenta opinia publica sau a ascunde adevarul”, in timp ce con-trainformatiile sunt definite ca „activitatea organizata a unui serviciu de informatii menita sa blocheze un inamic, prin informatii destinate sa insele inamicul, sa previna sabotajul si pentru a aduna informatii politice si militare.”
Cu alte cuvinte, vorbim despre spioni si agenti secreti raspandind minciuni care ar putea fi adevaruri si adevaruri care ar putea fi minciuni. In ceea ce priveste cazul Dulce, povestea sugereaza ca aici, la un moment dat in 1979, un aranjament initial amiabil intre guvernul american si extraterestrii a degenerat intr-o altercatie violenta si mortala intre „cenusii” si armata americana, iar numerosi oameni de stiinta si ingineri au fost fortati sa fuga pentru a-si salva viata. Povestea este foarte asemanatoare cu cea spusa lui Bob Lazar in ultima parte a anului 1988, in Aria 51, deci exista o mare probabilitate ca sa fi fost o inselaciune fabricata.
Drone sau extraterestri
In anii 1970, Paul Bennewitz – care a murit in 2003 – avea, in Albuquerque, New Mexico, o mica companie de electronice langa Baza Aeriana Kirtland, avand si o serie de contracte bune cu armata. La sfarsitul anilor 1970, Bennewitz era interesat de OZN-uri de decenii. Avea o biblioteca mare de carti si era abonat la o serie de buletine informative si reviste, pe aceasta tema. Uneori, Bennewitz vazuse – noaptea tarziu si la primele ore ale diminetii – obiecte ciudate, necunoscute, zburand deasupra bazei aeriene Kirtland. Puteau fi drone timpurii testate in secret. Dar, pentru Bennewitz, erau nave extraterestre. El si-a impartasit, prin scrisori lungi, parerile cu personalul de la Kirtland, cu CIA, NSA, Agentia de Informatii pentru Aparare, Pentagon, senatorul sau, congresmanul sau si aproape cu oricine se afla intr-o pozitie de putere si influenta. La inceput i s-a cerut politicos lui Bennewitz sa-si opreasca cercetarile. Aceasta doar l-a intaratat, fiind gata sa mearga pana in panzele albe sa dea in vileag adevarul intunecat si sinistru al legaturilor unchiului Sam cu extraterestrii.
Pentru a-l neutraliza, a fost initiat un complot, oferindu-i lui Bennewitz exact ceea ce a vrut sa auda. Agenti guvernamentali de informatii si experti in domeniile contraspionajului si dezinformarii, au inceput sa-l alimenteze pe Bennewitz cu povesti fictive despre extraterestri periculosi, despre mii de oameni rapiti si controlati mintal de catre extraterestri, despre experimente teribile intreprinse pe oameni tinuti in baza subterana Dulce si despre o confruntare care se profileaza intre rasa umana si creaturile nemiloase dintr-o alta galaxie.
Faptul ca toate datele ii veneau din surse din interior, verificabile, l-a impresionat pe Bennewitz si l-a determinat sa creada fiecare cuvant. Pe masura ce era hranit cu tot mai multe povesti de groaza cu extraterestri, paranoia lui Bennewitz a crescut. Daca cineva trecea cu lejeritate pe langa casa familiei, trebuia sa fi fost agenti guvernamentali. Daca telefonul suna, dar inceta sa sune inainte de a avea ocazia sa ajunga la el, atunci acesta era un semn de intimidare. Nu a mai putut dormi, a devenit stresat pana la punctul in care a avut nevoie de medicamente si, in cele din urma, a avut un colaps nervos si a fost internat. Oficialitatile s-au felicitat ca au scapat de un individ periculos.
Intre timp insa povestea bazei Dulce „a facut picioare” care umbla inca si in zilele noastre. Iar guvernul a continuat sa incurajeze aceasta parte salbatica si intunecata a ufologiei ca un mijloc de a tulbura si mai mult apele, intre altele pentru a ascunde aeronave noi si avansate pe care multi le-ar putea percepe ca OZN-uri.
Cu toate cele spuse, continua sa existe unii care sustin ferm afirmatiile ca sub Dulce exista o instalatie uriasa subterana. In multe privinte, povestile mai noi sunt si mai ciudate si mai infioratoare decat cele bagate pe gat lui Bennewitz la inceputul anilor optzeci. Si, desigur, este intrigant sa observam ca Dulce este chiar saturat de ciudatenii.
Cu mai mult de un deceniu inainte ca Bennewitz sa creada ca zvonurile despre Dulce sunt adevarate, guvernul SUA avea deja o miza in zona. Un contingent de la Comisia pentru Energie Atomica a intrat in oras si a infiintat ceea ce se numea Proiectul Gasbuggy. A fost un sub-proiect al unui proiect mai mare numit Ploughshare. Planul era sa detoneze – mult sub Dulce – un mic dispozitiv nuclear, ca mijloc de a incerca sa extraga gaze naturale. Operatiunea a avut loc pe 10 decembrie 1967 – si a functionat prea bine. Bomba a fost detonata la o adancime de peste 1200 de metri. Chiar si astazi este ilegal sa sapi in zona, la ordinul Comisiei de Energie Atomica. Ani mai tarziu s-a nascut totusi zvonul ca scenariul cu gazele naturale era doar o acoperire pentru altceva, ca arma nucleara a fost folosita, de catre un guvern panicat, de fapt pentru a incerca sa distruga baza extraterestra.
Mergand mai departe, din 1975 pana in 1979, orasul Dulce a fost lovit de numeroase mutilari de vite. Au fost gasite vaci cu organe indepartate si cu sangele disparut din cadavre. In aceeasi perioada elicoptere negre au zburat pe cerul orasului noaptea si uneori, incredibil, in tacere. S-au vazut si lumini ciudate fluturand in jurul platoului Archuleta Mesa.
Intamplarile din Dulce
In epoca post-Bennewitz, au aparut alte figuri, cu propriile lor povesti despre Dulce si cosmarul sau subteran. Daca au spus adevarul sau au fost hraniti cu minciuni si dezinformare de catre agentii guvernamentali, este ceva foarte deschis interpretarii. O astfel de relatare a venit de la Jason Bishop III, care a pu-blicat ceea ce a sustinut ca sunt cuvintele unui fost angajat de la baza, Thomas E. Castello. Potrivit lui Castello: „Nive-lul 7 este mai rau, rand dupa rand sunt mii de oameni si amestecuri umane in depozite frigorifice. Si aici sunt cuve de depozitare a embrionilor umanoizi in diferite stadii de dezvoltare. Am intalnit frecvent oameni in custi, de obicei ametiti sau drogati, dar uneori plangeau si implorau ajutor. Ni s-a spus ca erau nebuni fara speranta si implicati in teste de droguri cu risc ridicat pentru a vindeca nebunia. Ni s-a spus sa nu incercam deloc sa vorbim cu ei. La inceput am crezut aceasta poveste. In cele din urma, in 1978, un mic grup de muncitori a descoperit adevarul.”
Apoi, a fost Alan B. de Walton, care a scris si despre o presupusa lupta care a dus la retragerea grabita a armatei americane. In lucrarea sa controversata, The Dulce Book, el a afirmat ca corpul uman este „…inconjurat de un «corp» eteric, inconjurat de un «corp» astral, inconjurat de un «corp» mental”. Lui de Walton i s-a spus ca: „Avem si un «corp» in plus, «corpul» emotional, pe care extraterestrii nu il au. Aceasta parte a noastra emite constant un fel de energie pe care ei nu o pot genera sau simula. Aceasta energie emotionala… este pentru ei, ca un drog puternic, mult cautat. Ei il pot scoate din noi si il pot imbutelia, ca sa spunem asa…”.
In 1991, cartea lui Valdamar Valerian „Matrix II” se referea la o femeie rapita care vazuse in baza Dulce „…o cuva plina cu lichid rosu si parti din corpuri de oameni si animale…”, ii putea vedea pe „cenusii” leganandu-se in sus si in jos, aproape inotand intrucat „hrana este ingerata prin aplicarea unui amestec supos de substante biologice pe epiderma. Sursele de hrana includ bovine si parti umane… distilate intr-un bulion bogat in proteine…”.
Exista intr-adevar o baza extraterestra sub Dulce? – se intreaba in incheiere, retoric, Redfern – Dar cititorii nostri ce parere au?
DAN D. FARCAS
Comentarii