Dupa anuntul facut pe 20 iunie 2013, care afirma ca toate documentele OZN de care dispunea Ministerul Britanic al Apararii au fost puse la dispozitia publicului si pot fi consultate pe site-ul Arhivelor Nationale, reactia ufologilor a fost amestecata si uneori ironica, oricum mult mai putin entuziasta decat reactia marelui public. Nick Pope, fost responsabil cu semnalarile OZN la Ministerul Apararii, spunea ca unii ufologi au considerat ca in multe dintre cazurile semnalate, nu s-a efectuat o investigatie corecta. Dar – spune Pope – este normal ca in cazurile evident banale, martorii sa fi primit doar un raspuns standard din partea Ministerului Apararii.
Alti ufologi – comenta Pope – au considerat ca absenta unui document tip „arma fumeganda”, despre „o nava spatiala intr-un hangar”, insemna ca intregul program a fost o dezinformare. Ei foloseau adesea expresia: „Toate lucrurile cu adevarat importante au fost blocate” fara a reusi sa inteleaga ca, „in lumea intunecata a guvernarii, traseul hartiilor rareori spune povestea completa”.
Un numar de ufologi au fost convinsi chiar ca programul de publicare a dosarelor este parte dintr-o campanie guvernamentala coordonata pentru a obisnui publicul cu ideea unei prezente extraterestre pe Pamant, inainte ca aceasta sa fie anuntata oficial.
Implicarea lui Nick Pope in programul de desecretizare a documentelor OZN si faptul ca el a fost in mod inevitabil persoana la care mass-media a apelat pentru un comentariu, au pus paie pe foc, intrucat multi din comunitatea OZN au ramas convinsi ca demisia sa, in 2006, din functia detinuta in minister, a fost doar un siretlic. Ei mai spuneau ca Ministerul Apararii ar ascunde documente care dovedesc implicarea lui Nick Pope in musamalizarea unor cazuri OZN mai sensibile.
Ceruri deschise
In acest context, Dr. David Clarke, cel care considera ca el este principalul artizan al desecretizarilor, a facut chiar o cerere catre Ministerul Apararii, in numele legii libertatii accesului la informatii, pentru copii ale documentelor si ale altor dovezi, privind aprobarile date publicarii cartii „Ceruri deschise, minti incuiate” a lui Nick Pope in perioada 1995-1996. Clarke i-a explicat lui Pope ca dorea sa afle doar „comentariile interne” care au urmat interviurilor de presa pe care Pope le-a dat in 1996, ca si „discutiile din minister privind linia care trebuie urmata” si in niciun caz nu viza corespondenta sa privata. Cererea lui Clarke a fost refuzata si se pare ca motivul a fost ca Pope „a scris la Ministerul Apararii cerand ca informatiile cerute sa nu fie eliberate in domeniul public.” Este posibil ca motivul sa fi fost acela ca (asa cum arata documente desecretizate intre timp) unele dintre aprecierile sefilor sai nu-l puneau totdeauna intr-o lumina favorabila.
„Motivul pentru care aceste documente sunt inca nedezvaluite publicului”, mai presupunea la un moment dat Clarke, „este ca ele contin informatii despre «conversia» lui Nick Pope intr-un credincios OZN, in urma rapirii sale OZN in Florida, in 1991”. Nick Pope este o celebritate OZN – comenta Clarke – el sustine ca a fost sceptic OZN inainte de a lucra la biroul OZN al Ministerului Apararii, dar de fapt el crede ca a fost rapit de extraterestri in timpul unei excursii in Florida in 1991, inainte de a incepe sa lucreze pentru acest birou. Clarke cita in acest sens publicatia The Sunday Times din Londra, din 07 februarie 1999, care scria ca oficialul din Ministerul Apararii care a condus odata investigatii privind obiecte zburatoare neidentificate, crede ca el insusi, impreuna cu prietena lui si masina lor, au fost rapiti de extraterestri pe un drum pustiu din Florida. El a descris modul in care a fost ridicat la bordul unei nave spatiale extraterestre si plimbat apoi pe coridoarele sale, fara a intalni insa vreun extraterestru.
Dezmintind realitatea istoriei de rapire, Pope a raspuns printr-un e-mail adresat sitului De Void, afirmand „N-am vazut niciodata vreun OZN!”. El a continuat explicand ca neintelegerea provine de la un caz istorisit in cartea sa „The Uninvited”, destinata rapirilor OZN. Unii ufologi i-au reprosat ca acolo a folosit doar pseudonime. Pope a raspuns ca a respectat confidentialitatea martorilor, adaugand, ca o gluma, „chiar daca acela as fi fost eu insumi”. Dupa ce gluma s-a raspandit, el a mai plusat, ca nu putea „nici confirma nici dezminti” (NCND) zvonul ca ar fi fost el insusi rapit. NCND este o expresie glumeata, uzuala in Ministerul Apararii, la fel cum in cadrul comunitatii de informatii este frecvent folosita expresia „pot sa-ti spun, dar apoi ar trebui sa te ucid”.
Pope a mai precizat ca: „Singurele documente pe care am solicitat Ministerului Apararii sa nu le faca publice sunt cele referitoare la munca mea ca jurnalist independent, jurnalist radio si consultant de relatii publice. Clarke face parte dintr-un grup mic de ufologi din Marea Britanie, care sunt absolut obsedati de persoana mea, avand in vedere munca privind OZN-urile pe care am depus-o in cadrul guvernului (…) Am considerat – si Ministerul Apararii a fost de acord – ca documentele care se refera la activitatile mele de afaceri sunt private si nu ar trebui sa ajunga in mainile unor personaje neplacute care pandesc la periferia ufologiei”.
Pope admite ca Ministerul Apararii ar putea sa aiba inca fisiere de OZN-uri ascunse, iar Clarke – asa cum si singur recunoaste – nu poseda nicio autorizare de securitate pentru acces la documente clasificate, deci, in timpul activitatilor sale privind publicarea dosarelor OZN, el a avut de-a face doar cu documente deja declasificate, sau neclasificate.
„Banuiesc ca aici sunt niste struguri acri”, continua Pope, „deoarece unul dintre documentele din dosarele OZN ale Ministerului Apararii face referire la Clarke si la cativa colegi ai sai ufologi, numindu-i «veghetori OZN» (UFO spotters) – termen peiorativ folosit in Marea Britanie pentru cineva cu o perspectiva obsesiva, prosteasca si naiva pe aceasta tema. Documentul a fost facut de unul dintre succesorii mei, dar avand in vedere ca eu sunt «fata publica» a proiectului OZN al Ministerului Apararii, ufologii au tendinta de a da vina pe mine pentru orice!”
Pope reproduce si un avertisment al autorului britanic, Timothy Good, care a salutat „transparenta” Ministerului Apararii cu o ridicare din umeri, spunand: „Asta s-a facut intr-un birou civil, in cadrul Ministerului Apararii, condus inainte de Nick (Pope)… Adevarata munca se face in spatele scenei (de exemplu, de catre informatiile militare). Poate va aduceti aminte ca in (cartea mea) «OZN Top Secret» (titlul versiunii romane n.n.) am dezvaluit pentru prima data existenta unitatii «top secret» de cercetare OZN aflata atunci la RAF Rudloe Manor (acum e in alta parte)”, deci nu in biroul pe care-l condusese Pope.
Lampioane chinezesti sau omuleti verzi?
Disponibilizarea preconizata a fisierelor OZN a avut ca scop principal degrevarea functionarilor Ministerului Apararii de corespondenta cu cei care cereau informatii. Dar chiar in aceeasi perioada a inceput sa creasca, exponential, numarul de OZN-uri raportate la Ministerul Apararii (de la 97 in 2006 la 643 in 2009). Cauza principala a fost identificarea eronata a unor lampioane chinezesti, baloane cu aer cald, alimentate de o flacara, care sunt din ce in ce mai populare la nunti, gratare si alte evenimente sociale. Rezistenta Ministerului Apararii fata de fenomenul OZN a ajuns ast-fel la un punct de ruptura si, dupa peste 60 de ani de cercetari si investigatii oficiale, s-a decis ca a fost de ajuns. Incepand cu 1 decembrie 2009, Ministerul Apararii si-a inchis proiectul privind OZN-urile. Anuntul a fost conceput intr-un mod destinat sa nu atraga atentia, printr-o modificare la un document, intitulat „Cum raportati o observatie OZN”, de pe site-ului Ministerului Apararii. Modificarea mentiona ca „in peste cincizeci de ani, niciun raport OZN nu a relevat dovada unei potentiale amenintari pentru Marea Britanie” si continua spunand ca „Ministerul Apararii nu va mai raspunde si nu va mai investiga rapoartele privind observatii OZN”.
Interpelat de un jurnalist, oficiul de presa al Ministerului Apararii, a facut un comentariu interesant, publicat in The Sun pe 22 ianuarie 2010. Comentariul se termina cu urmatoarea afirmatie: „Noi nu am constatat ca ar exista o valoare militara in examinarea observatiilor publicului”. Punctul cheie in aceasta afirmatie era ca ea nu spunea ca nu ar fi existat nicio valoare militara in examinarea observatiilor OZN, ci doar ca nu a existat nicio valoare militara in examinarea observatiilor OZN ale publicului. Pe de o parte, atitudinea este de inteles, intrucat este clar ca marea majoritate a rapoartelor de observatii venite din public sunt identificari eronate ale unor fenomene sau obiecte obisnuite. Dar, pe de alta parte, este prezumptios sa presupunem ca nu ar putea proveni vreodata informatii utile si din partea publicului; in plus, este nestiintific sa se ignore datele disponibile.
Iar in cazul in care dovezile sugereaza ca spatiul aerian din Marea Britanie a fost penetrat de un obiect neidentificat, acest fapt trebuie sa prezinte, in mod automat, interes pentru aparare si ar trebui sa fie investigat in mod corespunzator, nu in ultimul rand deoarece o astfel de activitate poate fi legata de spionaj sau de terorism. Nick Pope se arata deci convins ca observatiile facute de piloti, sau „tintele necorelate” urmarite pe radar vor continua sa fie luate in considerare, desi in afara unui proiect OZN formal constituit.
Pope mai adauga ca ufologul Jenny Randles a descoperit ceva ce cunosc si americanii, anume ca „Ministerul Apararii nu a fost niciodata – si nu este nici acum – organismul potrivit sa colecteze astfel de date si sa cheltuiasca resurse pretioase pe un subiect care are nevoie intr-adevar sa fie demistificat si plasat pe taramurile studiului stiintific”.
DAN D. FARCAS
Comentarii