Foarte recent, dupa aproape 40 de ani, un fost pilot militar s-a decis sa rupa tacerea care i-a fost impusa, relatand agentiei "The Huffington Post" intalnirea OZN prin care a trecut. Capitanul Larry Jividen pilota pe 6 februarie 1975 un T-39D Sabreliner, avion militar de instruire si utilitar. Era un zbor special de antrenament cu cinci ofiteri navali la bord. Pilotul, care a servit noua ani ca ofiter in marina militara, iar apoi ca pilot pe linii comerciale, a decolat in amurg pentru un circuit care trebuia sa dureze doua ore, incepand si terminandu-se la Statia Aeriana Navala din Pensacola, Florida.
Pe la ora 9 seara, in timp ce avionul cobora de la altitudinea de 10.000 de metri pilotul a zarit in dreapta sa "o lumina solida, rosie, in pozitia ora 1.00 si la aceeasi altitudine". El a explicat in continuare: "Lumina nu clipea asa cum clipesc in mod normal luminile anti-coliziune ale avioanelor. M-am gandit ca s-ar putea sa fie un trafic special, dar nu eram sigur, asa ca am chemat Turnul de Control Pensacola si le-am spus ca eram gata de pregatirea aterizarii dar avem trafic in dreapta si intrebam care dintre noi are intaietate".
Cand de la sol li s-a spus ca nu exista alt trafic in vecinatatea lor, Jividen a devenit preocupat si de faptul ca obiectul nu se vedea pe radar. Astfel ca a cerut permisiunea sa devieze de la traiectoria de aterizare si sa se intoarca spre OZN-ul stralucitor si rosu, "doar pentru a vedea ce face acesta". In timpul manevrei, obiectul a inceput sa se indrepte spre ei. Asa cum relata acum pilotul, "A zburat brusc de la dreapta spre stanga, depasind varful avionului si oprindu-se pe pozitia de ora 11.00 fata de noi. Am accelerat pentru a vedea daca ma pot apropia de obiect, dar acesta ramanea in aceeasi pozitie relativa. Altfel spus, daca acceleram eu, accelera si el. Atunci am decis sa cobor, pentru a plasa obiectul pe fundalul stelelor, ca sa fiu sigur ca e solid, dupa care am urcat astfel incat silueta obiectului sa se proiecteze pe Golful Mexic".
Scurta intalnire
Jividen spune ca intalnirea a durat cinci minute, terminandu-se cand OZN-ul rosu s-a indepartat cu o viteza foarte mare, disparand dincolo de orizont in directia New Orleans. Ceea ce a vazut Jividen si ceilalti cinci membri ai echipajului a fost descris de catre toti, asa cum isi amintea pilotul, ca "un obiect solid, circular, de marimea relativa a unei bilute de jucarie pe care o tii cu mana intinsa".
Dupa ce echipajul a aterizat la Pensacola, Jividen a completat un formular asupra incidentului si aceasta a fost ultima data cand a mai auzit de caz. Si nimeni altcineva nu a mai vorbit, timp de mai bine de treizeci de ani. Intamplarea este acum istorisita si in cartea colonelului in retragere John Alexander intitulata "UFOs: Myths, Conspiracies and Realities" (OZN-urile: mituri, conspiratii si realitati). Colonelul a declarat aceleiasi agentii Huffington: "Am intreprins investigatii (in privinta lui Jividen) si primul lucru pe care l-am aflat au fost decoratiile sale, care nu se dau decat pentru fapte cu adevarat eroice. El este ceea ce spune si este foarte sincer… Nu cred ca exista dubii ca s-a intamplat ceva. Il consider un martor de inalta credibilitate, in mai mare masura decat pe multi altii".
Asa cum am mai amintit pe aceasta pagina din Magazin, autorizarile pentru informatii ultrasecrete de care dispunea colonelul Alexander, i-au oferit in anii 1980 acces la o mare varietate de documente oficiale, ca si la rapoarte sensibile OZN. El a si creat atunci un grup special, format din oficiali si cercetatori guvernamentali de cel mai inalt nivel, pentru studierea fenomenului OZN. In urma investigatiilor sale, Alexander a ajuns la concluzia ca SUA poseda fara indoiala dovezi privind realitatea OZN, dar n-a gasit niciun semn precum ca ar fi avut loc vreun contact cu fiinte nepamantene, sau ca guvernul ar fi restrictionat in mod deliberat accesul publicului la aceste informatii. "Un lucru evident sunt caracteristicile fizice pe care nu le intelegem, insusirile care sunt dincolo de posibilitatile tehnologice ale vremurilor actuale, cum ar fi acceleratia extrem de rapida si intoarcerile cu valori G extreme, pe care fiintele vii, dupa tot ce stim, nu le-ar suporta" explica Alexander.
Riscuri potentiale
O problema importanta, care se discuta privitor la OZN-urile vazute de piloti militari, comerciali sau particulari, este ca aceste obiecte reprezinta riscuri potentiale pentru siguranta zborurilor, dupa cum se pronunta cel putin un savant respectat, pe nume Richard Haines, fost cercetator la Centrul de Cercetari Ames al NASA. Acesta declara: "Prietenii mei, care sunt oameni de stiinta, spun ca "nu e nimic cu OZN-urile; ca daca ar fi fost, am fi avut date la care sa ne uitam". Aceasta afirmatie este partial adevarata, si pilotii sunt aceia care involuntar ne priveaza de datele pe care sa le analizam stiintific" (din cauza ca se tem sa declare incidentele, pentru a nu se expune unor complicatii). Haines, care prefera utilizarea termenului de Fenomene Aeriene Neidentificate (FAN) in loc de OZN, este un fost sceptic OZN, care la ora actuala conduce Centrul National de Raportari Aviatice privind Fenomenele Anormale (NARCAP).
"Obiectivul nostru este sa facem zborurile mai sigure pentru public, mai ales in privinta FAN, si suntem convinsi ca exista o potentiala amenintare reprezentata de FAN "care sunt uneori" foarte apropiate de avioanele comerciale sau particulare" declara Haines catre "The Huffington Post". Lucrand cu un colectiv de aproape 40 de persoane, incluzand afilieri internationale, Haines este cercetatorul principal al NARCAP. El descria situatia pilotilor care se tem sa raporteze OZN-uri sau FAN-uri atat timp cat sunt inca in activitate, spunand "Pentru mine, acesta este un factor inhibitor important in colectarea datelor, pentru uzul oamenilor de stiinta, asa cum sunt si eu". Haines sugereaza ca factorul teama care inconjoara pilotii nu tine atat de mult de frica pe care ar incerca-o ei insisi in fata obiectelor intalnite, cat de frica de a-si pierde locul de munca daca ar vorbi despre incident. El spunea "Nu cred ca e vorba de o teama fizica. NARCAP vine cu obiectivul gasirii unor solutii pentru a face zborurile mai sigure pentru public. Din pacate, companiile aeriene nu doresc sa auda aceasta, deoarece ar insemna sa recunoasca faptul ca la ora actuala zborurile nu sunt suficient de sigure! Din motive evidente, majoritatea rapoartelor le avem de la piloti pensionati".
Raport impresionant
Un exemplu este tocmai raportul lui Jividen, dat catre NARCAP in anul 2011. Un raport impresionant din mai multe motive. "In primul rand deoarece are un numar mare de martori oculari" – spune Haines – "Au fost sase flacai la bord si nu puteau sa cada cu totii in greseala aceleiasi iluzii… Dupa cateva minute (obiectul) nu si-a schimbat dimensiunile, forma sau intensitatea, ceea ce inseamna nu doar ca a accelerat in fata lui si s-a oprit in pozitia orei 11.00, ci si ca si-a pastrat viteza de inaintare. Ne putem intreba ce tip de fenomen natural ar fi in stare sa faca asa ceva?"
Haines inca nu poate spune cu certitudine ce sunt aceste obiecte neobisnuite, raportate de atat de multi piloti in lungul deceniilor. El preciza "Sincer, nu stiu, iar ca om de stiinta, vreau sa tin deschise toate usile pana ce voi avea dovezi suficiente. Dar pana atunci nu voi face speculatii".
Cercetarile colonelului Alexander l-au condus la cel putin o concluzie importanta privitor la cazurile OZN sau FAN cu adevarat inexplicabile: "Daca ajungi la problema fundamentala – cea daca exista o inteligenta in spatele lor, si aceasta cu siguranta pare sa fie adevarat – cheia va sta in lucruri precum energia. In mod cert, intelegerea unei forme diferite de energie ar fi de o utilitate incredibila".
Indiferent ce a fost obiectul rosu, rotund, pe care l-a intalnit capitanul Jividen si echipajul sau, in acea noapte din 1975, doua lucruri au lasat asupra lui o impresie de nesters. "In primul rand, lipsa contactului radar. Apoi, in mod clar, prin silueta si in urma miscarilor aeronavei mele, rezulta ca acesta a fost un obiect solid, autopropulsat. Cred ca stiinta noastra nu este suficient de avansata pentru a evalua ce sunt aceste lucruri. Se petrece un fenomen fizic pe care pur si simplu nu putem sa-l evaluam sau sa-l interpretam in mod clar – este evident ceva controlat inteligent, dar ar putea sa nu fie extraterestru".
In completare, reproducem si un raport din colectia pe 2012 a ufologului american Albert S. Rosales, privind intalniri dintre oameni si entitati aparent nepamantene.
Pe 22 iunie 2012, in amurg, in mica localitate Lachine din Michigan, o familie era la unchiul paternal, pentru a-l ajuta sa astupe niste gauri in care se incuibasera liliecii. Brusc sotul a observat un obiect inchis la culoare, care se indrepta spre ei in zbor, la o inaltime cam de trei ori mai mare decat stalpii de iluminat. Zona este impadurita, cu ferme distantate intre ele. In primul moment s-au gandit ca e o pasare foarte mare; dar cand aparitia s-a mai apropiat, au vazut ca seamana cu un om cocosat, fiind totusi mult mai mare decat un om. Uimiti, au privit aratarea cere venea spre ei. Nu era nici balon, nici avion, nici ceva ce au mai vazut vreodata. Din cauza intunericului n-au putut insa deslusi alte detalii. Aparitia a trecut deasupra lor, fara a cobori sau urca, apoi a disparut indaratul unor arbori inalti.
DAN D. FARCAS
Comentarii