Louis Elizondo a fost responsabilul faimosului proiectul din Pentagon pentru fenomene aerospatiale neidentificate (UAP). Profilul sau, devenit public, parea sa dea apa la moara adeptilor teoriei conspiratiei.
Fiu al unui autoexilat cubanez care a participat, in 1961, la complotul esuat al CIA pentru a-l rasturna pe Fidel Castro, absolvent, in 1995, al Universitatii din Miami, Louis s-a alaturat Armatei si a fost antrenat sa fie spion militar. Mai tarziu, la Pentagon, el si-a petrecut o mare parte din cariera in umbra, urmarind militanti in America de Sud si in Orientul Mijlociu. In 2010, a primit sarcina de a conduce un grup mic, in-sarcinat cu investigarea rapoartelor de „fenomene aeriene inexplicabile”, in cadrul proiectului AATIP, pe care l-am mai prezentat pe aceasta pagina.
Pe langa interviurile cunoscute, Elizondo a postat, pe 1 noiembrie 2018, pe site-ul „Medium”, un articol interesant intitulat „Ceea ce stim si ceea ce credem nu sunt intotdeauna acelasi lucru. Iata cum perceptia noastra asupra faptelor influenteaza viziunea noastra asupra lumii.” Rezum in continuare ideile principale expuse.
Informatii vitale
Informatia, sau absenta ei – scrie Elizondo – poate fi diferenta dintre viata si moarte. Cand lucra la Departamentul Apararii, spune el, o parte din misiunea sa era sa informeze, la timp si exact, conducerea si comandantii, cu informatii despre „situatia din spatiul de lupta”. Era ceva esential pentru mentinerea unui avantaj decisiv fata de un adversar si pentru a evita surprizele.
El obisnuia sa separe informatiile in patru categorii: cele despre care era sigur ca sunt, cele care rezultau logic din acestea ca trebuie sa fie, cele pe care le credea ca sunt si cele pe care nu le stia. Era util sa faca aceste distinctii intrucat observase ca uneori, in timpul unor asemenea informari, era tentat sa confunde ceea ce stia ca este, faptic, cu ceea ce doar credea ca este.
Din nefericire, spunea el, traim intr-un moment in care liniile dintre cunoastere si credinta sunt din ce in ce mai incetosate, iar confuzia dintre fapte si credinta ne poate impiedica sa primim faptele si datele reale cu o minte deschisa. Iar atunci cand vine vorba de securitatea nationala, distinctia dintre cunoastere si credinta este deosebit de importanta.
Ca un exemplu recent, inainte de interventia din Irak s-a obtinut informatia ca Saddam Hussein avea arme de distrugere in masa. Aceasta confuzie a condus, in cele din urma, la razboiul din Irak. Fara a comenta legitimitatea invaziei, argumentul potrivit caruia armele de distrugere in masa, in mainile fortelor irakiene pro-al-Qaeda, ar fi o amenintare pentru SUA a fost cu siguranta eronat.
In ultimele decenii a existat un stigmat social semnificativ in jurul subiectului OZN-urilor, deoarece acesta a fost asociat adesea cu bizare teorii ale conspiratiei si, in unele cazuri, cu inselatorii in toata regula. Mai este si faptul ca multi dintre cei care cred ca exista OZN-uri doresc astfel sa creada doar in extraterestri, ceea ce limiteaza semnificativ progresul in domeniu. In sfarsit, UAP a fost asociat adesea cu demonii si cu diverse credinte anti-iudeo-crestine.
Elizondo povestea ca a experimentat toate aceste atitudini cat timp a raspuns de programul de identificare a amenintarilor aerospatiale (AATIP). Intre altele, anumiti oficiali guvernamentali de rang inalt considerau ca faptele privind fenomenele aeriene neidentificate, colectate in cadrul programului, erau „periculoase pentru credintele lor filosofice”.
Asa cum relata fostul spion: „De fapt, cariera predecesorului meu ca sef al AATIP a fost distrusa de catre o mica elita, dintr-o teama nelalocul ei. Decat sa accepte datele furnizate de un cercetator de varf in rachete, au decis mai degraba ca datele reprezinta o amenintare la adresa sistemului lor de credinte si, in consecinta, i-au distrus cariera. Desi, in mod privat, fiecare mi-a marturisit ca stia ca fenomenul era real, dar contrazicea viziunea lor asupra lumii si credintele lor. Prin urmare, ei au privit efortul din cadrul proiectului ca pe un afront la adresa sistemului lor religios. Pentru a fi clar, acestia au fost unii dintre cei mai incredibil de competenti si loiali patrioti cu care am avut vreodata privilegiul de a lucra, iar motivatiile lor erau sincere. Cativa dintre ei mi-au fost prieteni dragi, in ciuda dezacordului meu fata de opinia lor ca UAP erau de natura demonica”.
Elizondo a comentat ca daca vom continua sa actionam doar pe baza credintei, fara sa o insotim si cu o cunoastere adecvata, vom incetini progresul omenirii si vom fi impiedicati sa intelegem adevarata natura a lucrurilor. Multe inovatii fata de care publicul a fost initial sceptic – cum ar fi vaccinurile, razele X si chiar internetul – s-au dovedit a fi extrem de benefice pentru omenire. Pentru ca societatea sa profite pe deplin de aceste descoperiri, a trebuit sa ne depasim prejudecatile si sa ne deschidem spre date si observatii nefamiliare, dar atestate prin fapte.
Cunoasterea nu trebuie neaparat sa fie in contradictie cu credinta, dar orice credinta, oricat ar fi de bine intemeiata, ar trebui sa lase usa deschisa pentru aparitia de noi cunostinte.
Tabloidele, mediile de socializare on-line (social media) si chiar politicienii profita de confuzia care exista intre cunoastere si credinta. Astazi – scria Elizondo – exista o intreaga industrie care trage foloase din ascunderea adevarului, amestecand fapte cu presupuneri. Tabloidele si coloanele de cancan isi organizeaza intregul model de afaceri, bazandu-se pe publicarea unor povestiri tendentioase, dar in cea mai mare parte nedovedite. Logica este ca, daca multe lucruri sunt adevarate, totul trebuie sa fie adevarat. Social media mareste astfel si mai mult confuzia dintre ceea ce stim ca este adevarat si ceea ce credem ca ar putea fi adevarat. Cu un clic pe un buton, oamenii isi impartasesc opiniile, prezentate drept fapte. Iar acum, mai mult ca niciodata, oamenii sunt dispusi sa creada in asemenea opinii, pe care le considera certitudini. Nu trebuie sa ne uitam mai departe decat la lacomia unor celebritati media care fac reclama unor bunuri comerciale, de la cosmetice miraculoase pana la remedii dietetice pentru sanatatea spirituala. Fiecare purtator de cuvant la moda jura pe cutare produs, doar pentru a trece la altul saptamana viitoare.
Convingeri emotionale
Dar si politicienii fac frecvent promisiuni de campanie in termeni de credinta. Ei promit ca vor reduce impozitele, ca vor educa mai multi copii sau ca vor hrani mai multi oameni, bazandu-se pe faptul ca alegatorii vor crede cuvintele lor mai degraba decat sa tina minte ce au promis la alegerile de data trecuta. Aceste proclamatii se bazeaza, de obicei, mai putin pe fapte si mai mult pe convingeri emotionale si personale, deci pe credinte. Chiar sloganurile de campanie distrug adesea, in mod deliberat, granita dintre a sti si a crede. Unul dintre cele mai populare si mai eficiente slogane din istoria recenta a fost utilizata de un fost candidat la presedintia SUA: „Schimbarea in care poti sa crezi”. Prin cele de mai sus – spune Elizondo – el nu judeca un anumit partid, intrucat toate au acest narav. Dar, ca alegator, este important sa distingem intre un fapt al campaniei si o credinta a campaniei.
In Salem din Massachusetts, in secolul al XVII-lea, credintele neintemeiate ale unor sateni, ca anumite persoane erau vrajitoare ori practicau magia neagra, au fost luate ca fapte, ducand la tortura, inecare, sau ardere a oamenilor nevinovati. In prezent, desigur, consideram ca respingatoare o asemenea ignoranta, dar ea persista in multe parti ale lumii.
Indiferent daca vorbim despre „vrajitoare”, despre politici guvernamentale, despre religie sau despre anomalii vazute pe cer – spune Elizondo – este esential sa invatam sa deosebim faptele de credinta. Singurul lucru mai rau decat lipsa cunoasterii este incercarea de a lua decizii pe baza unei credinte false. Oamenii au reusit sa realizeze tot ceea ce au, doar pentru ca au fost si sunt capabili sa primeasca si sa proceseze noi informatii si sa se adapteze la noi realitati. In ceea ce priveste subiectul fenomenelor aeriene neidentificate avem de ales. Putem sa umplem lacunele necunoasterii noastre cu credintele noastre, sau putem continua sa urmarim cu inversunare faptele, in speranta ca ceea ce stim sa dea forma la ceea ce vom crede in viitor. Este o munca grea sa revizuim profunzimile privitoare la ce este si ce nu este, dar este esential sa incercam. Sunt multe in joc. Dar nu putem progresa decat daca invatam sa facem distinctia intre fapte si credinta.
DAN D. FARCAS
Comentarii