Fericirea totala si „omul stupid”

          Partea din titlu transcrisa între ghilimele nu-mi apartine, ea a fost exprimata, la începutul secolului trecut, de parintele metapsihicii, francezul Charles Richet, precursor remarcabil al parapsihologiei. Savantul si universitarul francez îsi începea gândurile pe tema „omului stupid”, de la Homo sapiens, în talmacirea curenta însemnând omul întelept.

          Partea din titlu transcrisa între ghilimele nu-mi apartine, ea a fost exprimata, la începutul secolului trecut, de parintele metapsihicii, francezul Charles Richet, precursor remarcabil al parapsihologiei. Savantul si universitarul francez îsi începea gândurile pe tema „omului stupid”, de la Homo sapiens, în talmacirea curenta însemnând omul întelept. Nu i-a trebuit prea multa hârtie marelui initiat ca sa demonstreze ca „întelepciunea” minunii aparute pe pamânt, a sapiens-ului, a dovedit cu prisosinta ca, într-adevar, omul în evolutia sa istorica a folosit nepermis de multa întelepciune împotriva sa, obstructionându-si si maculându-si evolutia cu atâtea rele si pacate încât atributul de întelept a început demult sa se deprecieze…
          Ceea ce nu înseamna ca în lantul speciilor terestre am avea un alt „model de viata” care ar echivala miracolul om. Si nici ca francezul si-ar fi întemeiat comentariile despre omul stupid dintr-o perspectiva perfectionista sau supermorala irealizabila. Richet face o trecere în revista a noxelor si relelor generate de om împotriva omului. Dezagreabil este sa constatam ca la aproape un secol de la mentiunile francezului, critice si pline de îngrijorare, societatea planetara traieste aceleasi noxe si „nelegiuiri”, dar într-un grad de manifestare mult mai accentuat si într-o proportie neegalata de trecut. Daca la începutul secolului douazeci agresivitatea, prostitutia, libertinajul subminant mai erau camuflate de rigori religioase sau traditii morale, azi acestea fac parte din monologurile prin care adeseori se evoca „inviolabilitatea dreptului de optiune” si a „drepturilor omului”. Cu câta convingere si sinceritate vorbea deunazi un primar moldovenesc despre „firescul casatoriei” dintre subiecti de acelasi sex! Aproape ca ne convingea ca asa ceva ar fi „natural” si ar face parte din „drepturile omului”! Extinzând rationamentul oricum destul de bolnav, ce-ar fi sa ne pomenim, în numele acelorasi inviolabilitati din sfera drepturilor, cu revendicari de masa în favoarea libertatii absolute de a consuma marihuana „dupa cum simte si vrea cineva”? Mitinguri, proteste, declaratii, „argumente”, miscari de strada sub stindardul dreptului liberei optiuni pentru marihuana!
          Exagerarea de mai sus era necesara tocmai pentru ca ea nu ricoseaza din „virtuala realitate” a debusolarii. Comentariul lui Richet, repet, cu aproape un secol în urma, este înspaimântator de actual: „Omul da prilej atâtor îmbelsugate pilde de prostie înspaimântatoare, încât ar trebui numit, pentru a fi potrivit cu realitatea lucrurilor, cu totul altfel: Homo stultus”, adica omul stupid! Iar actualitatea noastra este plina de stupiditati. Participarea presei scrise, vorbite si ilustrate prin imagini la proiectarea „arhetipului stupiditatii” este de prim rang. Zile la rând ascult la un post de radio un elogiu desantat prin care se aureoleaza „superlativ” o vedeta a muzicii usoare (de altfel o cântareata remarcabila). Între „valorile” existentiale ale vedetei comentariul radiofonic enumara si… faptul ca a trecut prin patul celor mai importanti barbati contemporani cu ea! Într-adevar, o performanta! Nu se stie ce valoare înalta o asemenea realitate, fiind vorba de patologia sexuala! Omul stupid este întâlnit la ora actuala pe o arie prea întinsa de manifestari, dar ce poate sa întristeze este usurinta cu care gazetari sau comentatori ai tuturor nivelelor de libertate de exprimare debiteaza stupiditati în numele senzationalului, aruncând afectele în zoologie si domeniul veterinar! Multiplicarea retorica a unor asemenea „virtuti” devine, de la caz la caz, un fel de „legitimatie sufleteasca” a învoielii cu prostitutia. Într-o interpelare pornita din curiozitate, „voluntare ocazionale” fiind mai multe fete pâna în douazeci de ani, am putut retine „proiectele lor sentimentale si de viata” pe termen lung: barbatul iubit de ele (cât o fi sa fie!) trebuie sa întruneasca urmatoarele „calitati” – sa aiba bani, sa fie viril si aspectuos! Cum ar spune Charles Richet, utilitate, sexualitate si provizorat! În fata acestor „conceptii”, deloc habotnic sau irational, plânge istoria!