Asocierea dintre OZN-uri si apa, altfel spus obiectele subacvatice neidentificate (OSN) constituie o veche preocupare a ufologiei. Dar de la recentele dezvaluiri privind proiectele Pentagonului si incidentele din US Navy, asocierea OZN-urilor cu apa este privita într-o noua lumina.
Acum cativa ani, a devenit public, pe cai ocolite, un videoclip înregistrat – de Departamentul pentru Securitate Interna al Statelor Unite – la Aguadilla, Puerto Rico, pe 23 aprilie 2013. OZN-ul a fost vazut în apropierea aeroportului Rafael Hernandez, dar a calatorit si în apropierea unor zone rezidentiale. Videoclipul dispune de imagini de termoviziune similare cu cele publicate recent de Pentagon. Înregistrarea a fost analizata extrem de detaliat de asociatia „Scientific Coalition for Ufology” (vezi https://www.explorescu.org/). În film, se pare ca OZN-ul se scufunda si iese din apa, dar nu încetineste si chiar accelereaza, de parca apa nu ar avea niciun efect asupra lui. OZN-ul din videoclip pare chiar sa se împarta în doua la un moment dat.
Decolare si aterizare in ocean
OZN-urile care trec prin apa sunt mentionate si într-un e-mail adresat lui John Podesta, fostul sef de personal al Casei Albe si presedintele campaniei prezidentiale din 2016 a lui Hillary Clinton. În misiva – devenita publica prin scandalul Wikileaks – se spune ca, în anii 1970, un avion RC-135 a fost deturnat de la misiunea sa de spionaj si razboi radioelectronic fata de Cuba, pentru a urmari OZN-uri pe coasta de est a Floridei. Autorul scrisorii sustinea ca OZN-urile aveau un loc de aterizare si decolare în ocean, la est de Miami, la nord de Bermude. El mai spunea ca exista o anumita semnatura electronica (frecventa) emisa de misterioasele obiecte atunci cand intrau sau ieseau din apa, astfel ca erau usor de urmarit. În mai multe ocazii, fusese filmat un OZN în timp ce iesea din apa sau se scufunda.
Cazuri bine documentate s-au petrecut în jurul insulelor Colares, în Brazilia. În cartea sa „Confruntari”, Jacques Vallée scria: „Motivul pentru care fenomenul nu putea fi negat era foarte simplu: OZN-urile apareau în fiecare seara, venind dinspre nord”.
În raportul comandorului Dave Fravor, pilotul care decolase, în 2004, de pe portavionul USS Nimitz si a primit ordin sa intercepteze OZN-ul, botezat ulterior, datorita formei sale, „Tic-Tac”, se mentioneaza ca, sub locul în care stationa obiectul, într-o mare calma, se formase o turbulenta ovala, cam de 20 pe 25 de metri, care se rotea. „Spre centrul turbulentei, apa era din ce în ce mai stralucitoare si mai neteda, ca si cum un obiect necunoscut s-a scufundat recent sub suprafata”. La început pilotii au crezut ca au fost martorii unui accident. Abia peste cateva secunde au observat obiectul alb, lung de aproximativ 10-12 metri semanand cu o bomboana „Tic-Tac”. Obiectul nu avea suprafete de control distincte, era uniform neted, fara ferestre, usi sau lumini vizibile. Obiectul era opac, cu suprafata solida si bine definita. Obiectul nu parea sa emita nicio lumina vizibila, sau alte radiatii si nu avea nici dispozitive de evacuare vizibile. Într-un interviu cu Jeremy Corbell, Dave Fravor a povestit un alt caz interesant, pe care il stia de la un coleg, pilot de elicopter. În anii ’90, acesta participa la exercitii cu o drona BQM folosita pentru antrenamente si cu torpile. BQM avea si o parasuta vopsita în portocaliu stralucitor, pentru a fi localizata cu usurinta. Drona putea ameriza, ramanand sa pluteasca pe suprafata apei, pana era recuperata. Si torpila, dupa ce îsi atingea tinta, îsi arunca balastul si ramanea sa pluteasca pana era recuperata.
Într-un exercitiu, în largul insulei Puerto Rico, în timp ce scafandrul care trebuia sa asigure recuperarea era coborat spre suprafata apei, a fost vazut, ridicandu-se din adancul oceanului, un obiect mai mare decat un submarin. A supt pur si simplu si a tras în jos obiectul care trebuia recuperat, în ciuda faptului ca acesta plutea, fiind mai usor decat apa. Incidentul s-a întamplat chiar de doua ori. Prima data au reusit sa ridice drona, dar a doua oara, în acelasi loc, în timp ce ridicau scafandrul, drona a fost trasa sub apa si a disparut.
Raspunzand la întrebarea cum de astfel de cazuri nu sunt cunoscute, Dave Fravor a aratat ca incidente de felul acesta sunt mai multe decat se crede. Sunt raportate dar nu exista nicio reactie. Exista un procent foarte scazut de cazuri care fac obiectul unor investigatii oficiale sau despre care afla si altii decat cei direct implicati.
Si la Conferinta CUN din Italia, la mijlocul anului 2018, Luis Elizondo, fostul sef al proiectului OZN de la Pentagon, a evocat cazuri în care s-a vazut ca obiecte neidentificate se pot deplasa la fel de bine în atmosfera, în vid ca si sub apa, fara a-si schimba proprietatile fizice. Din perspectiva militara, ne putem imagina cat de avantajos ar fi descoperirea si utilizarea principiilor de care dispun aceste obiecte.
Raspunzand la o întrebare, Elizondo a aratat ca el si colegii sai erau încredintati ca obiectele observate erau controlate inteligent. Nu se hazarda sa spuna daca aveau un pilot în interiorul lor sau daca erau controlate de la distanta, dar ambele variante raman optiuni posibile. În timpul conferintei recente a SCU din Alabama, Elizondo a reiterat ca „Aceste lucruri pe care le vedem, pot functiona în toate aceste medii, fara a-si schimba atributele fizice” ceea ce este aproape imposibil pentru vehiculele construite de noi. Ele pot fi vazute pe radar, ca si pe sonar.
Si într-o carte de Jacques Vallée, destinata cazurilor din fosta URSS, se arata ca marina militara sovietica a luat problema OSN foarte serios. Fusesera prea multe incidente. Dupa cum declara ufologul Vladimir Ajaja: „Au fost obiecte subacvatice care au urmarit submarinele noastre. Uneori chiar ne-au anticipat manevrele! Initial, am crezut ca sunt dispozitive americane… Într-o zi, un astfel de obiect a ajuns la suprafata într-un mod destul de spectaculos. Unul dintre spargatoarele noastre îsi croia drum prin Oceanul Arctic, cand o nava sferica stralucitoare a erupt brusc prin gheata si s-a înaltat vertical, acoperind vasul cu un dus de fragmente înghetate. Au vazut asta toti marinarii si ofiterii aflati pe punte. Si ar fi fost greu sa se nege gaura din gheata!” Nu putea fi o racheta trasa de un submarin. Obiectul era o sfera luminoasa, nu o racheta; iar lansarile nu se fac prin gheata. Ajaja a evocat si alte cateva cazuri remarcabile cu OZN-uri din arhivele marinei sovietice, nu doar din zona arctica.
Instructiuni noi
Pe 24 aprilie 2019, Marina Militara americana a declarat – pentru început publicatiei Politico – faptul ca US Navy lucreaza la redactarea unor noi instructiuni pentru piloti si alte persoane, privind modul de raportare a întalnirilor cu „aeronave neidentificate”. E un pas nou si important în crearea unui proces formal de colectare si analiza a observatiilor inexplicabile si de eliminare a stigmatului pus asupra lor. Declaratia spune ca initiativa vine ca o reactie la o serie de observatii privind aeronave necunoscute si foarte avansate care au stanjenit formatiile de lupta navale, ca si alte facilitati militare sensibile.
„În ultimii ani, au existat o serie de rapoarte privind aeronave neautorizate si/sau neidentificate care au intrat în diverse zone controlate de armata, ca si în spatiul aerian propriu. Din motive de siguranta si securitate, Marina militara si Fortele Aeriene din SUA iau aceste rapoarte foarte serios si investigheaza fiecare raport”, afirma declaratia. „Ca parte a acestui efort, marina actualizeaza si formalizeaza procesul prin care rapoartele privind astfel de incursiuni suspecte pot fi facute autoritatilor. Un nou mesaj catre flota, care va detalia pasii de raportare este în faza de proiect.”
Initiativa vine pe fondul cresterii interesului parlamentarilor si al publicului ca urmare a eliberarii dosarelor clasificate de la Agentia de Informatii de Aparare. Ca raspuns la solicitari din partea membrilor si a personalului din Congres, oficialii US Navy au oferit si o serie de informari. Chris Mellon, un fost înalt oficial al serviciilor de informatii din Pentagon spunea ca, la ora actuala, OZN-urile sunt tratate ca anomalii care trebuie ignorate, mai degraba decat ca anomalii care trebuie investigate. Adesea, daca datele obtinute prin satelit sau radar nu indica o aeronava traditionala sau o racheta, personalul militar nu stie ce sa faca si se debaraseaza de aceste date.
Totusi, Marina Militara precizeaza ca nu este de acord cu ideea ca angajatii sai au întalnit nave spatiale extraterestre. Dar recunoaste ca au existat destule observatii aeriene inexplicabile, facute de un personal militar credibil si bine pregatit, observatii care trebuie sa fie luate în evidenta oficial si studiate si nu sa fie respinse, ca niste fenomene înfricosatoare din domeniul science fiction.
DAN D. FARCAS
Comentarii