Sufletele „pneumatice” si afinitatile astrale (2)

          Ignoranta ca formã de protectie
          
           O apreciere din sursã greceascã veche, despre Trismegistus, spune: „Hermes este întregul lucrurilor; vãzând, el întelege; întelegând, el are puterea de a revela si arãta. Lucrurile care i s-au fãcut cunoscute el le întipãreste în memorie si dupã aceea le ascunde, preferând tãcerea decât sã vorbeascã, pentru ca generatiile urmãtoare sã le caute”.

          Ignoranta ca formã de protectie
          
           O apreciere din sursã greceascã veche, despre Trismegistus, spune: „Hermes este întregul lucrurilor; vãzând, el întelege; întelegând, el are puterea de a revela si arãta. Lucrurile care i s-au fãcut cunoscute el le întipãreste în memorie si dupã aceea le ascunde, preferând tãcerea decât sã vorbeascã, pentru ca generatiile urmãtoare sã le caute”. Întâlnim aici protectia prin ignorare, element esential, despre care pot argumenta pe larg psihanalistii. Dar întâlnim si necesitatea de a evolua spre cunoastere prin acumulare si descoperire, continue, puse în sarcina tuturor generatiilor.
          
          Unitatea lumii cu Cerul si cu Pãmântul
          
           Hermes vorbeste despre suflet ca despre o realitate cosmicã, cu mult înainte de a apãrea „ideea” de suflet, crestinã. Asa numita astrologie hermeticã capãtã o valoare imensã azi, când o putem „reciti” cu ajutorul cunoasterii din fizicã si cosmogonie. În conceptia lui Hermes existã în univers asa numitele „suflete pneumatice”, a cãror anatomie invizibilã este formatã din energia subtilã de origine divinã si semnele zodiacale ale celor patru elemente – apã, aer, pãmânt si foc. Aceste suflete sunt robite în chip dureros de materie. Fiind si dependente de aceasta, ele au, cum am spune noi azi, un statut inferior, primar sau primitiv, specific de altfel lumii terestre. Reîncarnarea în conceptia hermeticã este o formã de cãdere prin întrupare, si nu o virtute sau un privilegiu: prin întrupare sufletele se umplu în planul pãmântesc de vicii si dezordini – am spune cã, de tot ce cunoastem noi azi din repertoriul reptilic al evolutiei oamenilor! Regenerarea fiintei, cum ne spune Françoise Bonardel, „depinde de capacitatea omului de a se elibera de influentele vãtãmãtoare” – în primã instantã aceasta este cerinta dualistã a relatiei dintre fiinta umanã si astre…
           Prin ce mister, la mii de ani distantã, Cayce primeste informatii în starea de transã despre exact aceeasi particularitate? Ca si Hermes, Cayce afirmã cã omul trebuie sã-si creeze armonia cu cele patru elemente, cultivându-si la maximum consonantele naturale cu semnele astrale. Hermes avea constiinta absolutã a nemuririi sale. Un mesaj tulburãtor ni s-a pãstrat de la el: „Îi voi ajuta întotdeauna în timpul vietii lor muritoare pe cei nãscuti sub semnele mele (cãci semnele atribuite mie de Tatãl si Creatorul sunt mãcar rationale si inteligente) si asta mai ales când si miscarea astrelor ce le dominã va fi în armonie cu forta naturalã a fiecãruia”.
          
          Dumnezeu – Artizan al Universului
          
           Fãrã a perpetua în timp un spirit contradictoriu, viziunile lui Hermes nu au fost împãrtãsite de dogmatica religioasã crestinã. Hermes spune clar cã astrele sunt subordonate în chip direct lui Dumnezeu. Iar omul devine subordonat astrelor numai în cazul cã nesocoteste sau ignorã fortele de atractie sau de respingere prin care el este conditionat, în existenta sa terestrã, de unul sau altul dintre elementele astrale si zodiacale. Iatã dezvãluirea lui Hermes: „Fiule, unii oameni au afinitãti cu focul, altii cu apa, unii cu aerul, ceilalti cu pãmântul, altii cu douã sau trei dintre aceste elemente, iar unii chiar cu toate”. Problema este, cum am spune noi azi, a echilibrãrii si armonizãrii fiintei cu cuprinderea ei în substilitatea energiilor cosmice. Ca si Cayce în deceniile trei si patru ale acestui secol, Hermes identificã si deconspirã existenta în planul astral a Guvernatorilor (entitãti superioare, invizibile) si existenta celor patru zone de la Terra la Cer, trecând prin aer si eter pentru a face legãturã între materialitatea noastrã vizibilã si dimensiunea invizibilã a fortei supreme… În fine, cu multe secole înainte de monoteism, într-un rãstimp când civilizatiile antice aveau pentru fiecare domeniu de activitate câte un zeu, Hermes vestise cã „Dumnezeu încoroneazã edificiul Cerului, locul transparentei si al subtilitãtii absolute”.