Comitetul pentru fenomene aeriene anormale din Chile (CEFAA) a examinat o intalnire bine documentata, implicand sase aeronave comerciale – cinci de la firma Lan Chile si unul de la Copa – cu un fenomen aerian neidentificat.
CEFAA a postat pe Youtube o inregistrare audio cu discutiile pilotilor care observau, pe 7 mai 2018, in nordul tarii, in zona orasului Antofagasta, la 1364 de kilometri nord de Santiago, niste lumini inexplicabile. La ora 05.45, pilotul avionului Copa 174 a relatat, cu emotie, ca „la Livor (un post de control, la aproximativ 380 km de Antofagasta, in largul coastei) au aparut trei lumini… Nu s-a raportat trafic si nu stim ce este”, avertiza el, pentru a arata dupa scurt timp: „In momentul de fata a disparut una dintre lumini”. Aproape in acelasi timp, vocea unui pilot din Lan 639 a contactat turnul de control: „Pozitia este sub cea a noastra, aparent deasupra marii”. La randul sau, pilotul din Lan 2473 a raspuns ca vede si el o lumina. Se aude, venind de la Lan 79, si vocea altui pilot care spunea ca: „La nivelul marii, apare o lumina foarte mica si dispare”, adaugand: „Ce fenomen ciudat”. Pilotul de pe Copa a intervenit din nou in comentariul audio precizand ca cele trei lumini raman in stanga sa. „Luminile se misca iar intensitatea lor creste si scade periodic… Vom vira spre dreapta, deoarece se pare ca ele se apropie” avertizeaza el. Pilotul unui alt Lan, 501, a confirmat ca vede si el lumina, facand o descriere a ei. Cel din Copa a continuat: „Ce fenomen ciudat. Avem acum trei lumini intr-un triunghi”. Lan 577 situa luminile la aproximativ 60 de mile de Livor. „Ar putea fi cu aproximativ 2000 de picioare mai jos si la o distanta de aproximativ 20 sau 30 de mile” se aude el spunand.
Un intrus ciudat
Conform Centrului de Control Oceanic din Santiago si al Comandamentului Operatiilor Aeriene, au fost, in total, sase aeronave care au raportat lumini ciudate, iar una dintre aeronave chiar a virat, aparent din motive de securitate, aproximativ 30 de mile. Pana in prezent, CEFAA, apartinand Directiei Generale a Aviatiei civile (DGAC) – care acum 20 de ani a fost primul organism oficial care a recunoscut detectarea pe radarul lor, a unui „intrus ciudat in spatiul aerian”, fara a fi in masura sa-l identifice – nu a elucidat cazul. Nu exista nici vreo concluzie din partea Asociatiei de investigatii ufologice din Chile (AION).
Chile este considerata a cincea tara din lume, cu cel mai mare numar de observatii OZN, dupa Statele Unite, Peru, Brazilia si Rusia. In aceasta tara, in special in regiunea de nord, au fost investigate in ultimii 65 de ani, mai mult de 600 de aparitii, intre care si intalniri apropiate „de gradul III” (implicand deci observarea unor „extraterestri”).
Marc D’Antonio, din SUA, astronom si analist video senior pentru organizatia MUFON, afirma, intr-o recenta comunicare, ca a fost martor al detectarii unor obiecte subacvatice neidentificate (unidentified submerged object – USO), in timp ce se afla la bordul unui submarin al US Navy, in Atlanticul de Nord. Mark conduce si o companie de efecte speciale, numita FX Models, care avea contracte cu marina militara. In semn de multumire, pentru niste servicii ale sale, i s-a propus o plimbare cu un submarin, iar el a acceptat.
Ajunsese in statia de sonare, chiar langa operator. In submarin era un zgomot puternic si continuu. El era ametit, avand si un pic de rau de mare. Dintr-odata baiatul de la sonar a inceput sa strige „obiect cu miscare rapida, obiect cu miscare rapida”. Mark si-a revenit brusc, gandindu-se ce ar putea fi. Poate o torpila?
Ofiterul de serviciu a aparut imediat, iar operatorul i-a aratat traiectoria obiectului. Ofiterul a intrebat imediat: „Cat de repede merge?”, iar baiatul i-a raspuns „cu cateva sute de noduri”. Mark s-a aplecat sa auda mai bine, iar ofiterul a spus: „Poti sa confirmi?”
S-a mers la un alt aparat sonar, care a confirmat observatia. Deci nu era o anomalie a aparatului – viteza era reala. „Este incredibil” si-a zis Mark. In prezent, cele mai multe submarine si torpile pot ajunge pana la 40 de noduri, datorita rezistentei apei. Rusii spun ca au o torpila care poate depasi 200 de noduri, dar o viteza de „cateva sute de noduri” pare imposibila pentru orice obiect subacvatic construit de om.
Operatorul de la sonar a intrebat „Ce sa fac cu asta?” iar ofiterul i-a raspuns: „Inregistreaza-l si uita de el”.
Patru ani mai tarziu, Marc facuse alte lucrari, pe baza de contract, pentru marina si, cu aceasta ocazie, a avut ocazia sa povesteasca patania sa unui ofiter superior. L-a intrebat „Puteti sa-mi spuneti ceva despre programul privind obiectele cu miscare rapida?” Ofiterul
l-a privit si i-a spus „Imi pare rau Marc; nu pot vorbi despre acest program”.
Marc D’Antonio spune ca nici nu era nevoie sa spuna mai mult – i-a confirmat indirect ca programul exista, deci ca USO-urile sunt comune si ca avem chiar un program pentru a le clasifica si inregistra, determinand si viteza lor, dupa care totul se ingroapa intr-o hruba.
Mark mai lucreaza, la ora actuala, la un proiect de plasare a unor unitati de observare continua a cerului, peste tot in lume. Daca vor gasi ceva care nu este un satelit, un avion sau un alt obiect cunoscut care poate fi regasit intr-o baza de date, sistemul ne va avertiza prin trimiterea unui mesaj prin satelit GPS catre o retea de telefoane mobile. In felul acesta, toate datele colectate vor fi disponibile tuturor. „Suntem deschisi si credem ca vizitele facute de o rasa extraterestra avansata nu sunt ceva stiintific improbabil”.
Silvano Colombano este expert in calculatoare si roboti la Centrul de Cercetare Ames al NASA, din Silicon Valley. Vorbind la o conferinta despre noi abordari in cautarea inteligentei extraterestre (SETI), organizata la inceputul anului 2018 la Institutul SETI din Mountain View, California, el a spus ca atitudinile sceptice ale majoritatii oamenilor de stiinta fata de posibila prezenta extraterestra pe Pamant ar putea fi vetusta. Ei ar putea arunca si copilul odata cu apa murdara, dupa cum spune o veche expresie populara.
Colombano a folosit acest exemplu: Un profesor de astronomie iti va spune ca energia necesara pentru a accelera o nava dimensiunile navetei Enterprise la aproape viteza luminii, in vederea unor calatorii interstelare, este mai mare decat cea care poate fi produsa de tot combustibilul fosil ramas de pe Pamant. Calatoria rapida intre stele este incredibil de dificila (sau chiar imposibila). Asa ca ideea cu omuletii gri, care piloteaza farfuriile zburatoare in spatiul nostru aerian e nerealista. Planeta lor de origine, oriunde ar fi, este prea departe.
Creiere artificiale in spatiu
Dar aici functioneaza o prejudecata – spune Colombano – aceea ca vizitatorii sunt biologici si au nevoie sa calatoreasca foarte repede intre sistemele stelare pentru a nu muri pe drum. Dar ce ar fi daca ne-am gandi la un tip de inteligenta nemuritoare. Inteligenta artificiala este in plin avant. Pana la sfarsitul acestui secol – spune Colombano – este posibil ca cea mai desteapta entitate de pe Pamant sa fie o masina. Si, deoarece majoritatea sistemelor stelare sunt cu mai multe miliarde de ani mai batrane decat noi, putem fi siguri ca toti locuitorii destepti de acolo au renuntat la creierele biologice, civilizatiile lor fiind cele ale unor echipamente foarte inteligente si, eventual, foarte compacte.
Deci, spune Colombano, „viata si inteligenta noastra pot fi doar un mic prim pas, intr-o evolutie continua, care ar putea produce forme de inteligenta mult superioare celei de care dispunem si nu mai sunt bazate masinaria carbonica”.
Un avantaj evident al „masinariilor fara carbon” ar fi acela ca „nu sunt blestemate cu o durata scurta de viata”. Dispozitivele cu adevarat sofisticate se pot autorepara. In consecinta, ele pot calatori pe distante foarte mari, intrucat nu se grabesc sa ajunga la destinatie. Deci, este posibil ca o asemenea inteligenta extraterestra sa fi ajuns in sistemul nostru solar si sa fi verificat Pamantul; iar acest lucru s-ar fi putut intampla cu 100 de milioane de ani in urma sau cu un miliard de ani in urma si nu am fi stiut. In concluzie, Colombano sugereaza sa folosim supercomputere pentru a gasi daca nu cumva astfel de vizitatori se ascund printre multele mii de observatii OZN.
Intre altele, merita o mentiune faptul ca opiniile de mai sus ale lui Colombano le-am extras dintr-un articol al lui Seth Shostak, unul dintre sefii proiectelor SETI si un sceptic traditional in privinta fenomenului OZN.
DAN D. FARCAS
Comentarii