Microplasticele – fragmente de resturi de plastic de dimensiuni liliputane – sunt prezente pe întreaga planeta. Ele au ajuns în lanturile alimentare, s-au acumulat în oceane, s-au adunat în nori, pe munti si au fost gasite în corpurile noastre în proportii alarmante.
Oamenii de stiinta descopera noi efecte neprevazute ale acestor elemente nocive, care se pot transforma în „ucigasi” nevazuti. Una dintre consecintele posibile si neasteptate ale microplasticelor ar putea fi aparitia de bacterii rezistente la medicamente.
Zonele sarace si igiena precara
O echipa de cercetatori de la Universitatea din Boston a constatat ca bacteriile expuse la microplastice au devenit rezistente la mai multe tipuri de antibiotice utilizate în mod obisnuit pentru tratarea infectiilor.
Ei declara ca acest lucru este deosebit de îngrijorator pentru oamenii din zonele sarace si cu densitate ridicata de substante poluante, cum ar fi coloniile de refugiati, unde recipientele de plastic aruncate se acumuleaza si infectiile bacteriene se raspândesc cu usurinta.
„Faptul ca exista microplastice peste tot în jurul nostru, si chiar mai mult în locuri sarace, unde conditiile igienico-sanitare pot fi precare, reprezinta o parte izbitoare a acestei observatii”, a scris într-un articol publicat în revista Applied and Environmental Microbiology Muhammad Zaman, profesor de inginerie biomedicala la Boston University College of Engineering.
„Exista cu siguranta o îngrijorare ca acest lucru ar putea prezenta un risc mai mare în comunitatile care sunt dezavantajate, ceea ce nu face decât sa sublinieze nevoia de mai multa vigilenta si o întelegere mai profunda a interactiunilor dintre microplastice si bacterii.”
Se estimeaza ca în fiecare an se produc aproape 5 milioane de decese asociate cu infectiile rezistente la antimicrobiene. Bacteriile devin rezistente la antibiotice din mai multe motive diferite, inclusiv utilizarea necorespunzatoare si prescrierea excesiva a medicamentelor, dar un factor important care alimenteaza rezistenta este micromediul – împrejurimile imediate ale unui microb – în care bacteriile si virusurile se reproduc.
Biofilme încarcate cu microplastice
În laboratorul lui Zaman din cadrul Universitatii Boston, cercetatorii au testat riguros modul în care o bacterie comuna, Escherichia coli (E. coli), a reactionat la prezenta microplasticelor într-un mediu închis.
„Materialele plastice ofera o suprafata pe care bacteriile se ataseaza si o colonizeaza”, a declarat Neila Gross, doctorand în stiinta si ingineria materialelor si autor principal al studiului. Odata atasate de orice suprafata, bacteriile creeaza un biofilm – o substanta lipicioasa care actioneaza ca un scut, protejând bacteriile de invadatori si mentinându-le fixate în siguranta.
Chiar daca bacteriile pot dezvolta biofilme pe orice suprafata, Gross a observat ca microplasticul a supraîncarcat biofilmele bacteriene atât de mult încât, atunci când antibioticele au fost adaugate la amestec, medicamentul nu a putut penetra scutul.
„Am constatat ca biofilmele de pe microplastice, prin comparatie cu alte suprafete, precum sticla, sunt mult mai puternice si mai groase, ca o casa cu o tona de izolatie”, spune Gross.
Rata rezistentei la antibiotice pe microplastic a fost atât de ridicata în comparatie cu alte materiale încât experimentele au fost repetate de mai multe ori, testând diferite combinatii de antibiotice si tipuri de material plastic. De fiecare data, rezultatele au ramas constante.
Risc pentru sistemele de sanatate
„Am demonstrat ca materialele plastice fac mult mai mult decât sa ofere o suprafata pe care bacteriile sa se lipeasca – ele conduc de fapt la dezvoltarea unor microorganisme rezistente”, a declarat Zaman, care conduce Centrul pentru deplasari fortate, cu misiunea de a îmbunatati viata persoanelor stramutate din întreaga lume.
Cercetarile anterioare au aratat ca refugiatii, solicitantii de azil si populatiile stramutate fortat prezinta un risc crescut de a contracta infectii rezistente la medicamente, din cauza faptului ca traiesc în tabere supraaglomerate si au bariere sporite în ceea ce priveste primirea asistentei medicale.
„Din punct de vedere istoric, oamenii au asociat rezistenta la antibiotice cu comportamentul pacientilor, cum ar fi faptul ca nu iau antibiotice asa cum au fost prescrise. Dar o persoana nu a facut nimic pentru a fi fortata sa traiasca într-un anumit mediu, iar faptul este ca sunt mai expuse la infectii rezistente”, spune Zaman.
Acesta este motivul pentru care cauzele sociale si de mediu ale superbacteriilor rezistente la medicamente nu pot fi ignorate, spune el. În 2024 se estima ca existau 122 de milioane de persoane stramutate la nivel mondial.
Potrivit lui Zaman, prevalenta microplasticelor ar putea adauga un alt element de risc la sistemele de sanatate deja subfinantate si insuficient studiate, care deservesc refugiatii. Gross si Zaman spun ca urmatorul pas în cercetare este sa afle daca descoperirile lor din laborator se aplica în lumea exterioara.
Ei spera sa înceapa studii cu parteneri de cercetare din strainatate pentru a supraveghea taberele de refugiati în vederea depistarii bacteriilor si virusurilor rezistente la antibiotice legate de microplastice.
De asemenea, îsi propun sa descopere mecanismele exacte care permit bacteriilor sa detina o aderenta atât de puternica asupra plasticului. „Plasticele sunt foarte adaptabile”, spune Gross, iar compozitia lor moleculara ar putea ajuta bacteriile sa înfloreasca – dar nu este clar cum se întâmpla acest lucru.
O teorie afirma ca materialele plastice resping apa si alte lichide, ceea ce permite bacteriilor sa se ataseze usor. Dar, în timp, materialele plastice încep sa primeasca umezeala. Aceasta înseamna ca este posibil ca microplasticele sa absoarba antibioticele înainte ca acestea sa ajunga la bacteriile tinta.
De asemenea, cercetatorii au constatat ca si atunci când microplasticele au fost eliminate din ecuatie, bacteriile pe care le gazduiau odinioara si-au pastrat capacitatea de a forma biofilme mai puternice.
GABRIEL TUDOR
Comentarii