Dragonii de Komodo sunt unii dintre cei mai îndrazneti si mai temuti pradatori din natura. Cu o lungime de pâna la 3 metri si capabile sa doboare o prada mult mai mare decât ele, reptilele îsi feliaza si taie capturile cu precizia unui bucatar de top. Savantii au descoperit secretul din spatele acestei abilitati.
Adevaratii urmasi ai dinozaurilor
„Dragonii de Komodo folosesc aceste rânduri de dinti ascutiti, în forma de cutite de friptura, pentru a-si taia prada si a smulge bucati pe care sa le înghita”, spune Aaron LeBlanc, paleontolog la King’s College London. „Aceasta forma a dintilor este întâlnita doar la dinozaurii carnivori, cu milioane de ani în urma”.
LeBlanc si colegii sai au descoperit secretul mentinerii dintilor Komodo ascutiti si rezistenti: un strat de fier care acopera partile zimtate si vârfurile dintilor reptilei. „M-am uitat la mii de dinti… Nu am mai vazut asa ceva pâna acum”, spune LeBlanc, autorul principal al unui studiu publicat în revista Nature Ecology & Evolution. „Am fost complet socat”.
LeBlanc nu a cautat intentionat particule de fier. Mai degraba, el a sperat sa examineze sopârlele pradatoare din genul Varanus pentru a afla mai multe despre animalele disparute, cum ar fi dinozaurii.
Dragonul de Komodo (Varanus komodoensis), care face parte din familia sopârlelor monitor, a fost cel mai potrivit, spune el, deoarece este cea mai mare sopârla pradatoare din lume. Varanii sunt rude îndepartate cu dinozaurii, având un stramos comun acum 300 de milioane de ani.
Stratul de fier este rezistent la acid
Când oamenii de stiinta au început sa examineze la microscop specimene de dinti de dragon din muzee, au descoperit ceva neasteptat: o linie portocalie clara de-a lungul marginilor zimtate – un semn al prezentei fierului pe vârfurile dintilor.
Pentru a se asigura ca nu era vorba de o coloratie cauzata de hrana dragonilor, cercetatorii s-au uitat la dintii de lapte care înca se dezvoltau în gingiile reptilelor. Imaginile chimice si structurale au relevat culoarea porto-calie si acolo, sugerând ca acoperirea face parte din designul tipic al dintilor de Komodo.
„De fapt, ei au fier în mod special pe marginile taioase ale dintilor lor, ca un fel de strat protector”, spune LeBlanc. Echipa lui LeBlanc a constatat ca si alte specii de sopârle monitor, inclusiv sopârla crocodil (V. salvadorii), sopârla Rosenberg (V. rosenbergi) si sopârla de mangrove (V. indicus) au, de asemenea, dinti fierastruiti, acoperiti cu fier, dar într-o masura mai mica. Acest lucru s-ar putea datora faptului ca sunt sopârle mai mici, cu dinti si zimti mai mici, crede LeBlanc.
Mai multe specii de crocodilieni, inclusiv aligatorii americani si crocodilii de apa sarata, au prezentat semne de dinti portocalii, a constatat echipa. Lucrari anterioare au remarcat colorarea portocalie a dintilor castorilor, soarecilor si chiar a unor pesti. Luate împreuna, descoperirile sugereaza ca dintii acoperiti cu fier sunt mai comuni în regnul animal decât se presupunea anterior.
Uimitoare adaptari la mediu
Mai mult, savantul britanic spune ca, desi s-a sugerat ca fierul confera rezistenta dintilor castorilor, faptul ca dragonii de Komodo îl retin pe taisuri poate fi cea mai buna dovada de pâna acum a rolului protector al metalului.
In timp ce pregatea dintii dragonului de Komodo pentru studiu, LeBlanc a descoperit ca stratul de fier este rezistent si la acid. Acesta ar putea fi o excelenta adaptare la mediu pentru uriasele sopârle, deoarece ele regurgiteaza par, coarne si alte alimente nedigerabile, punându-si dintii în contact cu proprii acizi digestivi.
Descoperirile au un sens evolutiv, spune Robert Sprackland, herpetolog la Muzeul National de Istorie Naturala al Smithsonian Institution, care nu a fost implicat în studiu. Dragonul de Komodo si alte sopârle monitor au trebuit sa gaseasca o modalitate de a compensa smaltul lor, de altfel foarte subtire. Si chiar daca aceste reptile îsi înlocuiesc regulat dintii, spune el, ele trebuie sa aiba si „dinti puternici din punct de vedere structural”, deoarece îsi scutura viguros prada.
Komodo poate avea o relatie îndepartata cu dinozaurii, dar cercetatorii nu au gasit nicio dovada a acoperirilor de fier în niciunul dintre dintii dinozaurilor pe care i-au examinat. Acest lucru nu este surprinzator, spune Lisa Whitenack, paleobiolog la Allegheny College.
Procesul de fosilizare implica înlocuirea tesuturilor organice cu minerale, noteaza ea, ascunzând exact ceea ce echipa lui LeBlanc si-a propus sa gaseasca. „Totusi, deoarece dintii sunt atât de importanti, merita sa cautam semne de portocaliu în gurile altor creaturi, inclusiv în cele, precum dinozaurii, care nu mai exista. Întelegerea dintilor este de fapt incredibil de utila pentru întelegerea vietii acestor animale disparute”, spune Whitenack.
GABRIEL TUDOR
Comentarii