Mistere si ipoteze

          Adamclisi – un monument triumfal
          
          De-a dreptul socanta, ipoteza cercetatorului Virgiliu Oghina – ca faimosul monument de la Adamclisi, Tropaeum Traiani, nu se refera la luptele din iarna 101-102 si ca a fost ridicat în cinstea regelui dac Burebista – are nevoie de câteva argumente pentru a fi luata în seama.
          
          Aliati sau dusmani?
          
          Potrivit izvoarelor istorice, în luptele din Dobrogea dacii au fost sprijiniti de razboinici sarmati calari, reprezentare inexistenta pe metope, asa cum apar în schimb pe Columna lui Traian.

          Adamclisi – un monument triumfal
          
          De-a dreptul socanta, ipoteza cercetatorului Virgiliu Oghina – ca faimosul monument de la Adamclisi, Tropaeum Traiani, nu se refera la luptele din iarna 101-102 si ca a fost ridicat în cinstea regelui dac Burebista – are nevoie de câteva argumente pentru a fi luata în seama.
          
          Aliati sau dusmani?
          
          Potrivit izvoarelor istorice, în luptele din Dobrogea dacii au fost sprijiniti de razboinici sarmati calari, reprezentare inexistenta pe metope, asa cum apar în schimb pe Columna lui Traian. Asadar, cine sunt beligerantii? Calaretii nu sunt romani, ci daci (lucru reusit din comparatia cu imaginile de pe Columna), dar „apartinând unei armate dacice din alt timp decât acela al luptelor lui Decebal cu romanii”. În concordanta cu scrierile lui Strabon, interpretarea cea mai plauzibila se refera la apartenenta luptatorilor la armata regelui Burebista – apreciaza Virgiliu Oghina.
          Foarte importanta este stabilirea apartenentei etnice a personajelor de pe metope, analizând vesmintele, parul, armele si fizionomia acestora. Un element de baza îl constituie aici identificarea luptatorilor prizonieri, reprezentati pe mai multe metope cu mâinile legate la spate. Daca unii istorici i-au considerat de neam germanic, V. Oghina remarca diferente fata de germanii de pe Columna, ca si un amanunt ce tine de logica: pe Columna, acestia apar ca aliati ai romanilor, or aici ei ar fi inamicii lor. Ipoteza agreata si de cercetatorul român îi apartine germanului C.W. Wutzer, care aduce argumente concrete, afirmând ca este vorba despre o populatie orientala, legata probabil de expeditia persilor condusi de Darius. Mai mult decât atât, compararea portului femeilor dace de pe Columna cu al celor reprezentate la Adamclisi sustine ideea ca acest din urma monument are o vechime considerabil mai mare decât se crede. Adaugam, aici o observatie de bun simt, elocventa: razboaiele si respectiv victoria armatelor romane împotriva dacilor sunt considerate cele mai importante din istoria imperiului. Totusi, nici un scriitor roman sau grec, contemporani cu Traian, nu amintesc de monumentul de la Adamclisi, lucru de neadmis, daca acesta ar fi cu-adevarat Tropaeum Traiani. Concluzia – metopele reprezinta de fapt luptele dacilor împotriva unei armate invadatoare, venita din Orienul Apropiat.
          
          Simboluri ale initiatilor
          
          Fata de campaniile militare romane din Banat, Valea Oltului si Sarmizegetusa, luptele din Dobrogea au reprezentat un episod oarecum secundar. Iata un alt motiv care nu sustine ideea construirii unui monument triumfal tocmai aici, în timp ce în regiunile amintite nu exista asa ceva. Dar pe metopele de la Adamclisi apar si simboluri imagistice ce par realizate de un initiat si care au fost preluate de Biserica si de artistii populari. Astfel sunt brâul în forma de funie rasucita, vita-de-vie, sarpele (vezi stindardul dacic), patratul, rombul, octogonul si cercul – puse în legatura cu tainele Cerului, pe care stim bine ca Marele Preot al dacilor le cunostea.
          De ce Burebista? Strabon se refera clar la uriasul regat întemeiat de Burebista, catre care si romanii priveau cu neliniste. Este lesne de înteles de ce amenintarile din afara erau permanente. Contextul politic, ca si simbolurile celeste menite sa îi ajute pe daci în lupta, trimit catre Deceneu si Burebista, care au reusit sa opreasca invazia fortelor negative ale Orientului, victorie remarcabila ce justifica înaltarea unui monument de amploarea celui de la Adamclisi. Iar ca recunoastere a puterii (nu doar politice, ci si spirituale) regelui dac, uriasa statuie din mijlocul constructiei îl înfatiseaza chiar pe acesta, în opinia lui Virgiliu Oghina.
          
          Un trecut asasinat
          
          Se întelege ca argumentele si analizele cercetatorului român sunt mult mai detaliate si mai profunde decât ideile prezentate succint de noi. Ele pot fi cunoscute si studiate ca atare, pentru ca autorul lor a avut întelepciunea sa le astearna pe hârtie în mod decent, fara intentia de a face senzatie cu ele. Între altele, Virgiliu Oghina constata si un lucru mereu neglijat sau ocolit cu „grija”, ca un teritoriu… minat.
          „Cele mai amanuntite izvoare despre razboaiele dacice au disparut. Au disparut fara urma Comentariile pe care împaratul Traian le scrisese, a disparut Getica medicului Criton, însotitor al lui Traian în campaniile din Dacia, au disparut si scrierile dedicate împaratului Traian de retorul Dio Chrysostomus, ce era un bun cunoscator al realitatilor din Dacia. Au disparut, de asemenea, cartile închinate razboaielor dacice de catre istoricii Appian si Ammianus Marcellinus. S-a pierdut si poemul lui Florus, în care slavea triumful împaratului Traian contra dacilor. Din bogata literatura antica despre razboaiele dacice au scapat doar câteva stiri sumare si razlete, risipite prin diferite scrieri vechi.
          Cartile LXVII si LXVII ale lui Dio Cassius din sec. al III-lea, care descriau luptele purtate cu dacii de Domitian si Traian, au disparut si ele. Disparitia atâtor documente literare de prim rang pare opera unei cenzuri anonime, care nu îngaduie sa se transmita posteritatii nimic din maretia poporului dac (…)” La fel ca ipoteza legata de monumentul de la Adamclisi, observatiile de mai sus au darul de a ne pune pe gânduri si, mai mult, ne dau fiori.