Semintele vietii

          SOCANT Svante Arrhenius, suedezul care in 1903 lua Premiul Nobel pentru chimie, a lansat tot la inceputul secolului XX o ipoteza tulburatoare: microorganismele pot calatori prin spatiu! Numele ideii sale: panspermia. Mai ramâne o intrebare: microorganismele astea de unde vin?
          
          Este Terra leaganul vietii?
          
           Raspunsul afirmativ este sustinut si astazi de majoritatea cercetatorilor.

          SOCANT Svante Arrhenius, suedezul care in 1903 lua Premiul Nobel pentru chimie, a lansat tot la inceputul secolului XX o ipoteza tulburatoare: microorganismele pot calatori prin spatiu! Numele ideii sale: panspermia. Mai ramâne o intrebare: microorganismele astea de unde vin?
          
          Este Terra leaganul vietii?
          
           Raspunsul afirmativ este sustinut si astazi de majoritatea cercetatorilor. Problema este de explicat cum: Prima „legenda” s-a nascut in 1952 o data cu faimoasa experienta a americanului Stanley Miller care a reusit sa obtina, refacând in laborator conditiile banuite a fi existat la inceputul Terrei, aminoacizi si proteine – precursorii vietii. „Reteta” era insa usor gresita. Miller „inchisese intr-un vas de sticla” ceea ce se considera pe atunci a fi fost o mostra de ocean primordial, dupa care a supus respectivul vas la descarcari electrice, socuri termice, bombardament cu raze ultraviolete – cam cum stim astazi ca se intâmpla pe Pamânt acum patru miliarde de ani. Da, doar ca in „atmosfera” respectiva hidrogenul si metanul erau in cantitati mai mici, iar dioxidul de carbon era ceva mai mult decât la Miller. Daca am reface astazi experienta in aceste conditii, nu am mai obtine acelasi rezultat!
          
          Si atunci, unde?
          
           Nefiind de acord nici macar in ceea ce priveste „aspectul” initial al Terrei, pe care unii o considera acoperita de gheturi, altii „fierbând” din cauza efectului de sera, cercetatorii nu renunta. Una dintre cele mai recente teorii plaseaza originea vietii in izvoarele hidrotermale submarine. Aici s-ar fi putut gasi si sursele necesare de acid sulfuric, si caldura care sa asigure sinteza unor molecule organice din ce in ce mai complexe. Alti cercetatori, cum ar fi germanul Günther Wachterhauser, considera ca ar fi putut exista conditii ideale… pe pirite. Coloniile moleculare care s-ar fi depus pe ele ar fi putut utiliza hidrogenul eliberat si, in decursul timpului, ar fi putut ajunge la crearea ARN – acidul ribonucleic, precursorul celebrului ADN, cel care poarta codul genetic. Dar daca, totusi, „lucrurile” au venit la noi, pe Pamânt, din spatiu? Poate, si-au spus cercetatorii – in fond nici o ipoteza nu trebuie respinsa de la inceput.
          
          Relansarea panspermiei
          
           Principala obiectie la ipoteza lui Arrhenius a fost ca unei simple bacterii i-ar fi imposibil sa supravietuiasca in spatiul cosmic. La temperaturi de minus 270 de grade si la formidabilele bombardamente cu radiatii. Profesorul britanic Fred Hoyle, un mare astrofizician, cunoscut si ca autor de romane stiintifico-fantastice si indianul Chandra Wickramasinghe au fost cei care au relansat panspermia in anii ’70. Ei au pornit de la constatarea ca praful interstelar venit din Cosmos si bacteriile deshidratate terestre studiate in laborator emiteau o radiatie infrarosie surprinzator de asemanatoare. De ce atunci n-ar fi unele din grauntele de praf cosmic de fapt… bacterii, extrem de rezistente la radiatii? „Deinococcus radiodurans” suporta doze de raze X de milioane de ori mai mari decât cele care ar ucide orice fiinta de pe Terra. „Baccilus subtilis”, o alta bacterie, si-a mentinut vitalitatea, asa cum a demonstrat un experiment NASA de acum aproape 20 de ani, dupa o expunere de sase ani in vidul cosmic si la actiunea razelor cosmice.
          
           Concluzia este greu de ocolit: semintele vietii par sa fi fost semanate peste tot in Cosmos!