Ce este disparut pentru totdeauna este disparut pentru totdeauna, dar cercetatorii se încapataneaza sa scruteze ceea ce pare imposibil de scos la lumina, aceasta lume tacuta care vorbeste despre istoria noastra.
În deceniul care a trecut, arheologii au f|cut multe descoperiri extraordinare care vin sa completeze alte descoperiri fascinante din trecut, cum ar fi mormintele faraonilor Egiptului antic de la Giza.
Astfel, aminteste revista National Geographic, în 2013, cercetatorii britanici au gasit craniul unui schelet, undeva sub o parcare din orasul Leicester, Anglia, despre care arheologii au spus ca, „dincolo de orice dubiu”, apartine regelui Richard al III-lea, cel care a murit la varsta de 32 de ani din cauza ranilor suferite în batalia de la Bosworth din august 1485, si a carui imagine de tiran însetat de sange, regele cocosat care si-a omorat sotia, fratele mai mare si doi nepoti, a fost imortalizata de William Shakespeare în cunoscuta sa piesa de teatru.
În cadrul unei conferinte de presa din februarie 2013, Turi King, genetician la Universitatea din Leicester, si Kevin Schürer, genealog, au prezentat cele mai convingatoare dovezi. Analizand înregistrarile si documentele istorice, Schürer a identificat în mod concludent doi dintre descendentii actuali ai lui Richard al III-lea, un oarecare Michael Ibsen, producator de mobila din Londra, Anglia si un al doilea individ care a dorit sa ramana anonim.
King a prelevat probe de ADN de la cei doi descendenti si le-a comparat cu un esantion de ADN obtinut din scheletul descoperit. „Exista o potrivire ADN”, a spus King reporterilor, „astfel încat dovezile arata ca acestea sunt ramasitele lui Richard al III-lea”.
În 2014, cercetatorii au anuntat ca au descoperit într-un templu din Peru, Castillo de Huarmey, un mormant regal intact.
Este povestea arheologilor MiÓosz Giersz si Roberto Pimentel Nita care în timpul excavarilor au deschis un rand de mici camere etanse aflate langa intrarea unui mormant antic, unde, spre surprinderea tuturor arheologilor peruani, au descoperit un mormant ascuns de mai bine de o mie de ani sub un strat de caramizi de chirpici.
Înauntru erau înmormantati patru regine sau printese Wari, cel putin alti 54 de indivizi si mai mult de o mie de bunuri de lux, de la uriase ornamente de aur pana la boluri de argint si topoare din aliaj de cupru, toate de cea mai buna calitate.
„Aceasta este una dintre cele mai importante descoperiri din ultimii ani”, spunea Cecilia Pardo Grau, curator de arta precolumbiana la Muzeul de Arta din Lima, care arunca si o noua lumina asupra clasei conducatoare înstarite a imperiului Wari, cel care a înflorit între anii 700 si 1.000 e.n., în jumatatea estica a statului Peru, cu mult timp înainte ca Imperiul Incas sa domine regiunea.
În vremea împaratului Constantin
În 2016, arheologii au dezvaluit primul cimitir apartinand filistenilor împreuna cu ramasitele a 200 de persoane care fusesera îngropate acolo, descoperire care ar putea aduce mai multa lumina asupra uneia dintre cele mai misterioase popoare mentionate în Biblie.
În 2017, cercetatorii au anuntat ca Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim dateaza de peste 1.700 de ani, de pe vremea primului împarat crestin al Romei, Constantin.
Timp de secole, Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim a suferit atacuri violente, incendii si cutremure. A fost distrusa în totalitate în 1009 si ulterior, eruditii moderni au trebuit sa raspunda la întrebarea daca acela ar putea fi locul identificat de catre o delegatie trimisa de la Roma în urma cu 17 secole, ca fiind locul de înmormantare al lui Hristos.
Cand mormantul a fost deschis în noaptea de 26 octombrie 2016, oamenii de stiinta au fost surprinsi de ceea ce au gasit sub placarea de marmura: o placa de marmura mai veche, rupta, incizata cu o cruce, odihnindu-se direct deasupra suprafetei de calcar originale a „patului de înmormantare”.
Unii cercetatori au speculat ca aceasta placa mai veche ar fi putut fi asezata în perioada cruciatilor, în timp ce altii au oferit o data anterioara, sugerand ca ar fi putut fi deja la locul sau si rupta atunci cand biserica a fost distrusa în 1009. Desi este imposibil din punct de vedere arheologic sa se afirme ca mor-mantul este locul de înmormantare al unui evreu cunoscut sub numele de Iisus din Nazaret, care, conform relatarilor Noului Testament, a fost rastignit în Ierusalim în anul 30 sau 33, noile rezultate ale datarii au plasat constructia originala a mormantului în vremea lui Constantin, primul împarat crestin al Romei.
În 2018, echipele de arheologi care lucreaza în Peru au anuntat cel mai mare loc de sacrificare în masa a copiilor descoperit vreodata, în timp ce alti oameni de stiinta au reperat o retea de 60.000 de structuri antice în cadrul Rezervatiei Biosferei Maya din nordul Guatemalei. Cercetatorii numesc structurile, care includ palate, autostrazi si o multime de alte cladiri, un adevarat „megalopolis”. Se stie ca la apogeul puterii sale în urma cu aproximativ 1.200 de ani, orasele civilizatiei maya au rivalizat cu multe orase moderne în privinta densitatii si a complexitatii structurale.
Misterele adancurilor
Mari descoperiri arheologice au fost înregistrate si în adancurile subacvatice. În 2014, o echipa canadiana a gasit dupa multi ani de cautari H.M.S. Erebus, o lipsita de noroc nava de cercetare arctica care s-a scufundat în 1846. Doi ani mai tarziu, o alta expeditie a descoperit nava ei geamana, H.M.S. Terror, si ea cu un destin nefericit.
În 2017, o echipa sustinuta de cofondatorul Microsoft, Paul Allen, a gasit pe fundul marii crucisatorul U.S.S. Indianapolis, o nava care s-a scufundat în 1945. Istoria acestui vas e ciudata. Indy primeste o misiune secreta: sa transporte în Insula Tinian din Arhipelagul Marianelor o mare parte din componentele bombei atomice „Little Boy” care va fi aruncata la 6 august 1945 asupra Hiroshimei. Pleaca din portul Hunters Point de langa San Francisco si ajunge pe 19 iulie în Pearl Harbor si pe 26 iulie la Insula Tinian, unde livreaza componentele bombei. Din Insula Tinian, crucisatorul porneste spre Guam, unde nu va ajunge niciodata, pentru ca pe 30 iulie, la scurt timp dupa miezul noptii, crucisatorul a fost torpilat de submarinul japonez I-58, undeva în Marea Filipinelor din Oceanul Pacific. Chiar daca tragedia a fost uriasa, o rata de pierderi de 100 la suta, toti cei 1.196 de membri ai echipajului erau la acea data morti, raniti sau disparuti, vestea scufundarii navei a fost eclipsata total de anuntul presedintelui Harry S. Truman, privind capitularea Japoniei.
În fine, Proiectul de arheologie maritima a Marii Negre a scos la iveala peste 60 de epave pe fundul Marii Negre, inclusiv o nava veche de 2.400 de ani descoperita în 2018. Iar în 2019, oficialii din Alabama au anuntat descoperirea vasului Clotilda, ultima nava care a transportat sclavi din Africa direct în Statele Unite ale Americii.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii