1. In culisele capodoperelor      2. Viitorul apartine spatiului

     Jeanne d’Arc
          
          Lucrare a pictorului francez Jean Auguste Ingres (1780-1867), adept al clasicismului, „Jeanne d’Arc” este o capodopera a genului in care rafinamentul penelului exceleaza. Marea eroina franceza este surprinsa intr-o pozitie martiala si este aureolata precum o sfânta.
     Jeanne d’Arc
          
          Lucrare a pictorului francez Jean Auguste Ingres (1780-1867), adept al clasicismului, „Jeanne d’Arc” este o capodopera a genului in care rafinamentul penelului exceleaza. Marea eroina franceza este surprinsa intr-o pozitie martiala si este aureolata precum o sfânta. Acest detaliu nu este deloc intâmplator, intrucât destinul acestei martire a fost pigmentat cu fapte deosebite, care justifica atitudinea maestrului fata de personajul sau.
          Jeanne s-a nascut in anul 1412, la Domrémy-en-Barrois. Inca de la vârsta de saisprezece ani, adolescenta care avea sa fie venerata de poporul francez se prezinta la reprezentantul regelui din Vaucouleurs si spune ca „are o misiune divina”… Era anul 1428 când ea a avut prima revelatie: arhanghelul Mihail si sfânta Ecaterina i-au transmis un mesaj in urma caruia ea trebuia sa ia legatura cu regele (Carol al VII-lea). Mai mult, inainte de a se inrola, in anul urmator, Jeanne mai are o viziune senzationala: ea cere sa i se aduca o sabie ingropata in spatele altarului de la capela Fierbois (lânga Tours). Si intr-adevar, calugarii au gasit in locul indicat o sabie foarte veche, pe care eroina a folosit-o atunci când a participat la luptele de la Orléans, Beaugency, Patay etc. In timpul luptelor de la Paris, când a fost ranita, acea sabie „speciala” pur si simplu a disparut. Luptatoare neinfricata, Jeanne a continuat sa lupte si a fost capturata in mai 1430, iar in ianuarie 1431 a fost arsa pe rug la Rouen…
          Artistul a preluat legenda (ale carei detalii supranaturale nu au fost contestate niciodata) si a aureolat-o. Ingres nu mai avea sa afle ca anticipase beatificarea (1909) si canonizarea (1920) „Fecioarei din Orléans”. Dar subiectul acestei capodopere mai ascunde un fapt extraordinar. Desi multimea asistase la cumplita ei executie, in 1435 Jeanne d’Arc reapare! Ce-i drept, condamnata avusese fata mascata, insa absenta de patru ani era alt mister uluitor. Sideratii, cei doi frati ai ei au recunoscut-o, ca si bunul sau prieten si tovaras de arme, Gilles de Rais. Anul urmator, se casatoreste cu Robert Des Armoises, pe care il cunoscuse tot in perioada când se inrolase. Nici acesta nu a avut vreun dubiu cu privire la identitatea respectivei femei. Singurul personaj important din viata ei care nu a mai dorit sa comunice in nici un fel cu Jeanne d’Arc, cea reaparuta dupa executie, a fost regele Carol al VII-lea. Si se pare ca suveranul a intuit impostura, pentru ca in 1440, femeia respectiva face o declaratie socanta: recunoaste ca este o impostoare, ca se numeste Claude, ca este o aventuriera, vaduva de cavaler…
          Este usor de intuit ce reactie au avut rudele, prietenii si sotul acestei necunoscute. Toti jurasera ca au de-a face cu Jeanne d’Arc si acum nu mai stiau ce sa creada. Fizionomia, glasul si statura se potriveau de minune. In cele din urma, autoritatile au crezut-o si au considerat ca „Fecioara din Orléans” murise pe rug. De altfel, in 1450 ea a fost reabilitata de clerul francez, care o considerase la proces drept eretica si vrajitoare. In consecinta, putem spune ca fizionomia din pânza lui Ingres este cea reala, iar atitudinea evlavioasa a celor din preajma ei este pe deplin justificata.
     
     PAUL IOAN
     
     In 2003 incepe construirea rachetei nucleare
     
     Revistele de specialitate au consemnat recent stirea ca in SUA se intentioneaza construirea de nave spatiale cu propulsie nucleara, destinate explorarii Sistemului Solar si efectuarii de experimente pe suprafata unor planete indepartate de Pamânt. In acest scop, proiectul de buget al Administratiei nationale americane pentru aeronautica si spatiu, NASA, pentru anul 2003, prevede alocarea sumei de 46,5 milioane de dolari destinati contractelor de construire si dezvoltare ale unui sistem de propulsie nucleara, capabil sa dubleze viteza navelor spatiale dotate cu asemenea motoare!… Cercetari experimentale asupra motoarelor-racheta nucleare au inceput in deceniul ’60-’70, un loc important revenind reactoarelor PHOEBUS si KIWI destinate, pe atunci, sa reprezinte componentele centrale ale primelor rachete atomice, care ar fi trebuit sa fie aduse si pornite doar pe orbita de satelit al Pamântului… Exista mai multe variante constructive de motoare-racheta nucleare, dintre care se pare ca eforturile sunt dirijate in prezent spre cele având reactor solid si fluid de lucru; in aceasta organizare, sursa de energie o reprezinta fisiunea controlata intr-un reactor, de la care caldura este preluata de amestecul apa-hidrogen (fluid de lucru), expulzat apoi la viteze mari (12÷15 km/s) printr-un ajutaj reactiv.
     De remarcat ca aceste motoare-racheta nucleare au ca principal avantaj faptul ca raportul dintre greutatea utila si cea initiala a vehiculului spatial poate ajunge de 30 de ori mai mare decât la cele clasice! Printre dezavantaje se numara dificultatile tehnologice de realizare a unor materiale termorezistente la temperaturi de peste 3000 de grade de la care, de regula, incepe deteriorarea structurii moleculare a respectivelor materiale, precum si disocierea fluidelor de lucru… Revigorarea propulsorului racheto-nuclear se pare ca provine de la abordarea variantei cu reactor solid si fluid de lucru la presiune mica si cu destindere izotermica, motor a carui schema este creditata cu impulsuri specifice mari si pentru care probabil s-a rezolvat problema transmiterii caldurii de la zona activa la fluidul de lucru.
     Conducerea NASA a repartizat inca 80 de milioane de dolari si pentru perfectarea sursei energetice ambarcate, care se pare ca va fi tot… nucleara!
     Prof. dr. FLORIN ZAGANESCU