Panteon crestin

          Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica
          
          Nascut la 7 octombrie 1787, in cartierul Sfântul Visarion din Bucuresti, a fost crescut de parintii sai, Anton si Floarea Antonescu, in spiritul credintei crestine. Din botez a primit numele Constantin, dar la 20 de ani intra in manastirea Cernica, unde, dupa un an, primeste numele monahal Calinic iar dupa o luna, la 12 noiembrie 1808, este hirotonit ierodiacon de mitropolitul bulgar Sofronie.

          Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica
          
          Nascut la 7 octombrie 1787, in cartierul Sfântul Visarion din Bucuresti, a fost crescut de parintii sai, Anton si Floarea Antonescu, in spiritul credintei crestine. Din botez a primit numele Constantin, dar la 20 de ani intra in manastirea Cernica, unde, dupa un an, primeste numele monahal Calinic iar dupa o luna, la 12 noiembrie 1808, este hirotonit ierodiacon de mitropolitul bulgar Sofronie.
          Datorita harurilor sale extraordinare, inaltelor sale virtuti, este hirotonit preot la biserica Batistei, de catre mitropolitul Dionisie Lupu.
          La 40 de ani ajunge duhovnic si staret. Preotul Nicolae Barbu insista in cartea sa nu doar pe activitatea pe tarâm duhovnicesc a lui Calinic ci si pe tarâm social. Astfel este cunoscut faptul ca cel care avea sa devina sfânt il sprijina pe Tudor Vladimirescu, atragând astfel ura turcilor. Se spune ca deslusea cu usurinta gândurile celorlalti, fiind imposibil sa fie mintit. Otravit de dusmani, scapa cu viata si zideste biserica Sfântul Gheorghe de la Cernica si reuseste sa vindece o femeie posedata de diavol. Domnitorul Barbu Stirbei (1849-1856) il roaga sa primeasca episcopia Râmnicului si, in 1850, este sfintit episcop. In aceasta calitate depune o activitate intensa de refacere a unor locuri de inchinaciune. Astfel este refacuta sihastria Frasinei si Seminarul din Râmnicu Vâlcea. Este prieten cu Saguna, fiind calauzit de aceleasi idealuri inalte in mentinerea credintei, ca o ipostaza a dainuirii poporului nostru. Reface in intregime Catedrala Episcopala din Râmnicu Vâlcea si pune bazele unei tipografii. Tarul Alexandru I ii ofera crucea Sfântului Vladimir pentru meritele sale deosebite. Patriot sincer, ii apara pe revolutionarii de la 1848 si, la Unirea din 1859, face parte din Sfatul Tarii. Acest lucru nu-l sustrage insa de la activitatea duhovniceasca, facând numeroase minuni.
          In 1867, bolnav si slabit de batrânete, se retrage la Cernica unde moare in ziua de Pasti, la 11 aprilie 1869, fiind ingropat in biserica Sfântul Gheorghe din incinta manastirii.
          La 20 octombrie 1955, Biserica Ortodoxa Româna decide canonizarea lui cu zi de praznuire 11 aprilie. Dupa 100 de ani de la moarte, moastele sale sunt scoase si puse in racla, ramânând un exemplu de daruire si sfintenie