Adriana Schiopu, actrita – Teatrul Mic      „Am cinci câini si trei pisici

          – Doamna Adriana Schiopu, sunteti o actrita foarte pretuita si foarte iubita, atât pe scena cât si pe ecran. Ce noutati aveti in repertoriul dumneavoastra?
          – Joc intr-un spectacol care imi este foarte drag si care este foarte special, in regia unui francez, Jean Dusaussoy.

          – Doamna Adriana Schiopu, sunteti o actrita foarte pretuita si foarte iubita, atât pe scena cât si pe ecran. Ce noutati aveti in repertoriul dumneavoastra?
          – Joc intr-un spectacol care imi este foarte drag si care este foarte special, in regia unui francez, Jean Dusaussoy. De fapt sunt trei farse spaniole reunite intr-un singur spectacol de Alfonso Zarra, el insusi unul din cei mai mari regizori spanioli. Asa cum au spaniolii temele lor mari: ura, iubirea, moartea. Un spectacol rafinat, dar nu este un rafinament cu orice pret. La Bucuresti se joaca la Teatrul Mic, dar am fost invitati sa-l prezentam si la Sevilla, la Teatrul Central.
          – Dar acesta nu a fost singurul dumneavoastra turneu.
          – Nu, am jucat recent, in decembrie, in Sicilia, piesa „Doi ani ca doua zile”, a doi autori italieni.
          – Si limba?
          – Am invatat textul in italiana in trei saptamâni si nici nu s-a cunoscut.
          – Iubiti si filmul in continuare…
          – Vedeti, am facut film cu aproape toti regizorii nostri, in afara de Lucian Pintilie. Cu Mircea Danieliuc am facut „Croaziera”, cu Dan Pita, „Concurs”, cu Mircea Veroiu am facut „Sfârsitul Noptii” si „Craii de Curtea Veche”. Atmosfera la Crai si reintâlnirea cu el la revenirea din Franta au fost o mare bucurie si o colaborare nemaipomenita. Eu nu am auzit pe cineva sa nu vorbeasca frumos despre Mircea Veroiu, era nemaipomenit.
          – Ce v-ati fi dorit sa fiti daca nu ati fi fost actrita?
          – Nu stiu. Nu m-am gândit niciodata. Asta am vrut.
          – Dar daca ar fi fost sa traiti in alta epoca?
          – Mi-ar fi placut asa, prin nobilimea italiana, sa ma plimb prin Venetia. Dupa ce vezi pictura din Venetia si Roma, restul pare o copilarie…
          – Preferati teatrul sau filmul?
          – Sunt doua lucruri diferite, desi tot actor te numesti. Aparent sunt la fel, mijloacele insa difera. Filmul se face prin mijloace mai interiorizate. La teatru trebuie sa lupti mereu pentru apropierea ta de public si a publicului de tine. Filmul face sa ti se vada intimitatea artistica mai bine. Le iubesc insa pe amândoua.
          – Va e dor de o vacanta?
          – Meseria noastra… Daca altii lupta pentru vacanta si doresc timp liber, la noi e invers. Mereu vrei sa joci cât mai mult, sa fii cât mai solicitat. Pentru noi, chiar daca vacanta e frumoasa, iti doresti sa fie cât mai scurta.
          – Iubiti animalele?
          – Am cinci câini si trei pisici
          – si de rasa, si maidanezi. Da, le iubesc foarte mult.
          – Care ar fi o piesa româneasca in care v-ati dori sa jucati?
          – Un Camil Petrescu. Am jucat doar in facultate pe Maria Sinesti in „Jocul Ielelor” si doar un singur act.
          – Dar o piesa straina?
          – Cehov, fara nici o indoiala.