Anatomia secundeiPledoarie pentru presa de stiinta

  
     La sfârsitul lunii mai revista „Stiinta si tehnica” va împlini o jumatate de secol de existenta. Felicitari! Bilantul ei este impresionant: sute de mii de oameni si-au ales calea cercetarii stiintifice sau profesia de inginer pentru ca aceasta publicatie a reusit sa faca, împreuna cu colegii de la „Magazin”, o adevarata opera sociala: a democratizat informatia stiintifico-tehnica, aducând-o în fata ochilor publicului, într-o perioada în care canalele informationale erau dramatic închise.
  
     La sfârsitul lunii mai revista „Stiinta si tehnica” va împlini o jumatate de secol de existenta. Felicitari! Bilantul ei este impresionant: sute de mii de oameni si-au ales calea cercetarii stiintifice sau profesia de inginer pentru ca aceasta publicatie a reusit sa faca, împreuna cu colegii de la „Magazin”, o adevarata opera sociala: a democratizat informatia stiintifico-tehnica, aducând-o în fata ochilor publicului, într-o perioada în care canalele informationale erau dramatic închise. De curând, revista si-a schimbat patronul: dupa ce, înainte de 1989, activase sub auspiciile UTC-ului, iat-o acum pe „Stiinta si Tehnica” intrând în grupa publicatiilor respectabilului ziar „Curentul”, prin intermediul S.C.IMOLA SA, proprietara ziarului si a suplimentelor sale. Un nou proprietar presupune o noua ordine, o alta matrice, noi teluri la care – caci în capitalism ne aflam! – trebuie sa adaugam pe acela a rentabilizarii publicatiei. Prima ratiune de a fi a revistei este, bineînteles, aceea de a raspândi informatie stiintifica si tehnica. Cu o nuanta: „tinta” (cititorul) trebuie aleasa exact – si ea nu poate fi alta decât elevul, cetateanul care populeaza liceele si gimnaziile tarii. Deci revista trebuie gândita, în continut, în asa fel încât sa-l „aleaga” pe Homo faber în mod natural, sa-l scoata, sa-l împinga în fata, sa-i deschida caile spre rentabilizarea creierului sau – caci Homo faber construieste, mereu, lumea. Asa ca, cel putin partial, tirajul revistei pentru adolescenti „Stiinta si Tehnica” va lua drumul bibliotecilor scolare si al minilibrariilor din universitati, licee, gimnazii – ultimele functioneaza deja, cel putin teoretic, prin ordinul ministrului Eduatiei Nationale nr.3267 din 16.02.1998, care ordin stipuleaza nu numai existenta acestor puncte comerciale culturale, ci si faptul ca gestionarul (cel mai adesea, bibliotecarul institutiei, cointeresat la vânzare) va achizitiona, pentru biblioteca scolii/universitatii cel putin câte un exemplar din fiecare revista sau carte recomandata de Consiliul Profesoral sau Comitetul de parinti. Cu ce bani? Cu cei din fondul scolii – un calcul simplu ne arata ca abonamentele la 6-7 reviste si achizitionarea a 50-60 carti pentru biblioteca unui liceu îl costa pe parintele elevului circa 5000-6000 lei pe an! Or, extrapolati la cele peste 29000 scoli din România – dintre care peste 10000 au biblioteci – si veti vedea ca tirajul unei reviste de educatie este, în acest fel, asigurat, deci si un tiraj respectabil pentru publicatia „Stiinta si Tehnica”. Pentru ca paginile sa-i fie atractive, revista trebuie însa sa-si completeze lista de colaboratori si sa adauge câteva „galoane” formulei de prezentare. Vad aici o colaborare cu excelenta publicatie „Magazin” (urias succes de public!), în sensul ca cele doua reviste pot deveni complementare, hebdomadarul „Magazin” si mensualul „Stiinta si Tehnica” trimitându-si, reciproc, cititorii catre pagini specializate, organizând concursuri si manifestari tehnico-stiintifice, exploatând împreuna un punct informational pe Internet, colaborând cu marile reviste de stiinta ale lumii (Science et Vie, Discover, Scientific American), cu posturi de televiziune specializate în educatie pentru stiinta (Discovery, Animal Planet, La 5-éme), chiar încercând sa se organizeze în difuzor local al acestor media. Activitatea practica poate fi însa extrem de profitabila: de la organizarea „saloanelor de inventii”, pâna la – de ce nu? – construirea efectiva a unui Centru de Inovatie, adica a unei societati comerciale care ar încerca, pentru prima data în tara noastra, sa lege inventatorul si roadele mintii lui de consilierii si juristii specializati în proprietate intelectuala si industriala (gen Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) si – mai ales – de investitorul potential, cel care va risca fonduri pentru a dezvolta noul – si o va face cu folos pentru toata lumea. În sfârsit, pe lânga „Stiinta si Tehnica” – sau pe lânga binomul „Stiinta si Tehnica” + „Magazin” – eu vad orbitând si alte publicatii care de-a lungul timpului si-au demonstrat atractia la
     public si valentele educationale: Tehnium (pentru „surubari”), revista pentru radioamatori, Modelism, câteva suplimente specializate pe informatica, o revista de stiinta pentru copii (poate chiar un ziar pentru copii, de ce nu?). Adaugându-se buchetului deja existent (Psihologia, Anticipatia, functionând, de ani buni, pe lânga Stiinta si Tehnica si Milenium – trimestrial aflat sub conducerea academicianului Mircea Malita, primul numar va aparea în curând) s-ar construi astfel o adevarata masinarie de educatie, o scoala de lânga scoala, complementara procesului de instructie-educatie. În buna colaborare cu posturile de radio si televiziune (cel putin cu cele publice, unde Stiinta si Tehnica ar putea sustine „emisiuni-ferestre”), cu Ministerul Educatiei Nationale si Academia Româna, acest grup de publicatii, nu exagerez, poate cu adevarat influenta viitorul tarii.