Arhitectura vesniciei de la Huang-Shan

          Izvor tumultuos de minuni de toate genurile, civilizatia chineza ne socheaza înca o data, cu imensul oras subteran din regiunea muntoasa Huang-Shan.
          Cavernele impecabil prelucrate arhitectural sunt alaturate, ca grad de interes stiintific, Atlantidei si ramasitelor Arcei lui Noe, pe de muntele Ararat.

          Izvor tumultuos de minuni de toate genurile, civilizatia chineza ne socheaza înca o data, cu imensul oras subteran din regiunea muntoasa Huang-Shan.
          Cavernele impecabil prelucrate arhitectural sunt alaturate, ca grad de interes stiintific, Atlantidei si ramasitelor Arcei lui Noe, pe de muntele Ararat.
          
          Palatele fara Soare
          
          Când au cercetat pentru prima oara cele 36 de caverne comunicante de la Huang-Shan, expertii chinezi au fost convinsi ca o dinastie necunoscuta si-a construit în subteran un oras imperial, poate datorita unor precepte religioase care interziceau cultul zeului Soare. Dar ansamblele arhitecturale, uluitoare ca grandoare, demonstreaza ca realizatorii aveau cunostinte incredibile privind tehnica prelucrarii rocilor si a durarii de utilitati constructive care nu erau cunoscute acum 1500 de ani. Palatele subterane contin sali pentru ritualuri initiatice (probabil), poduri peste râuri si pasaje pietonale, odai pentru muritorii de rând si pentru demnitari, trepte fasonate drepte si curbe, alei si drumuri largi (pentru vehicule?), coridoare secrete si publice între uriasele încaperi (de mii de metri patrati). Extraordinara este, pe lânga aceste incredibile elemente de civilizatie, prezenta teraselor si a balcoanelor perfect construite si atasate incintelor principale! Aceste „detalii” arhitectonice par absurde pentru o comunitate care traieste sub pamânt, pentru ca ele nu ofera nici o perspectiva. Poate ca marii demnitari se adresau multimii de acolo…
          Marile surprize ale palatelor subterane de la Huang-Shan nu se termina aici. Dincolo de faptul ca istoricii chinezi nu au identificat nici o dinastie care sa aiba asemenea initiative, acum 15 veacuri, enigma cea mare este ca grandiosul si „modernul” oras nu a fost locuit niciodata! Nu exista nicaieri urme de foc si de hrana, ca si cum nici constructorii însisi n-ar fi avut nevoie sa se întretina. Nu exista resturi de unelte. Si, mai presus de orice, nu exista surse de lumina specifice acelei epoci. În fata atâtor mistere, speculatiile pot zburda în voie, pentru ca numai tehnologii laser (de exemplu) pot executa ansambluri arhitecturale fara sa lase urma, iar luminozitatea ar fi putut fi asigurata de surse electrice. Deja intram în domeniul literaturii SF, însa realitatea palpabila de la Huang-Shan te împinge spre cele mai fanteziste ipoteze. Cred ca deasupra tuturor semnelor de întrebare pluteste misterul numit „inscriptii imperiale”. Cum se explica faptul ca acei demnitari nu au dorit sa lase posteritatii nici un semn al existentei lor? De ce nu au vrut sa-si imortalizeze fantasticele realizari subterane, macar prin simboluri decriptabile doar de catre initiati? În ceea ce priveste izolarea de lume, gândul ma duce la sectele eseniene ale Qumranului, dar absenta totala a comunicarii ne trimite spre ipoteza unei civilizatii care nu avea nimic în comun cu cei de la suprafata. O civilizatie ultraperformanta, aparuta si disparuta parca din si in neant.