Bufeurile, valuri de caldura, chiar si iarna

          Valurile de caldura, cum se mai numesc, care invadeaza aparent fara motiv organismul femeilor, în special, este pentru unii motiv de amuzament. Pentru persoanele în cauza este însa, uneori, motiv de îngrijorare.

          Valurile de caldura, cum se mai numesc, care invadeaza aparent fara motiv organismul femeilor, în special, este pentru unii motiv de amuzament. Pentru persoanele în cauza este însa, uneori, motiv de îngrijorare. Sunt normale aceste pusee de caldura, bufeuri, sau trebuie traduse în semne precoce ale unei boli?
          
          Fata, gâtul, toracele sunt cuprinse de caldura, pielea se înroseste putin, hainele se umezesc de transpiratie! Totul dureaza 30 de secunde sau maximum 2-3 minute, deci nu mult, însa suficient ca disconfortul sa-si spuna cuvântul, mai ales daca totul se termina cu un val de transpiratie rece ca gheata. Si, cel mai neplacut este faptul ca aceste mici „crize de caldura” sunt imprevizibile si imposibil de controlat, desi se întâmpla sa fie declansate de un stres sau de o emotie, chiar si imperceptibile, survenite peste zi. Necazul este ca bufeurile pot aparea si noaptea, cu o frecventa variabila: într-o singura repriza sau de pâna la 10-20 de ori… Somnul e perturbat, insomnia este aliatul perfect, iar oboseala cronica e consecinta.
          Cel mai frecvent, bufeurile apar o data cu ciclurile menstruale neregu-late care preced instalarea menopauzei. Trei din patru femei – adica 75% – aflate în aceasta etapa a vietii se confrunta cu valurile necontrolate de caldura. La 50% din cele 75% bufeurile dureaza mai bine de cinci ani. Statisticile sustin ca acestea continua sa sâcâie chiar si 10 ani, e vorba de o femeie din patru care are aceasta nesansa. Sunt si cazuri care, în ciuda vârstei de peste 65 de ani, se confrunta cu aceasta situatie deloc confortabila.
          Se poate face ceva pentru a readuce echilibrul de dinainte? Noile strategii de tratament al menopauzei, pe baza de hormoni (estrogeni) atenueaza, uneori pâna la eliminare chiar, a celor mai recalcitrante bufeuri.
          
          2. Înotul, omologul mersului pe jos
          
          Înotul este sportul cel mai îndragit de cei care îsi petrec vacanta la mare. Din punct de vedere medical, este omonimul mersului pe jos, deoarece reprezinta o modalitate de miscare care antreneaza aproape toti muschii corpului omenesc, adica în jur de 400, echivalentul a doua treimi din masa corporala. De retinut este si amanuntul ca mai mult de jumatate din cei 400 de muschi apartin membrelor superioare si inferioare, deci segmentelor din organism cele mai solicitate în timpul înotului. Numai degetului mic al mâinii îi revin, de exemplu, patru muschi, cu functii foarte precise si bine diferentiate. Dar influentele binefacatoare ale înotului asupra organismului uman tin nu numai de componenta fizica a acestuia, ci si de cea psihica. Desi în mod direct, în timpul înotului, sunt suprasolicitate membrele superioare si cele inferioare, în realitate întreaga tesatura de muschi intra în functiune. De asemenea, cele doua „pompe” fundamentale ale organismului – cea cardiaca si cea pulmonara – intra si ele în regim de… functionare sporita. În consecinta, circulatia sangvina si a schimburilor de gaze se accelereaza. Musculatura corpului este solicitata multilateral, în special cea a toracelui, muschii inspiratori fiind cei mai solicitati, ca urmare a faptului ca înotul îngreuiaza inspiratia si faciliteaza expiratia.