Cartea alba

  
     Premii, lacrimi si inspiratie Luni, 31 mai, la ora 16,30, în Sala Amfiteatru a Teatrului National din Bucuresti, mare gala mare: premiile Uniunii Scriitorilor. Unii mai hâtri, pe-acolo, zic ca au ajuns premiile Uniunii ca acelea de la Cannes, un fel de afacere în familie.
  
     Premii, lacrimi si inspiratie Luni, 31 mai, la ora 16,30, în Sala Amfiteatru a Teatrului National din Bucuresti, mare gala mare: premiile Uniunii Scriitorilor. Unii mai hâtri, pe-acolo, zic ca au ajuns premiile Uniunii ca acelea de la Cannes, un fel de afacere în familie. Dar, vorba aia, daca familia e mare, cu remuneratie mica, ce sa faca oamenii? Veselie, zâmbete strâmbe, opere scoase din anonimat, la fel si autorii. Ca un vechi laureat al Premiilor Uniunii nu fac altceva decât sa ma amuz. Cândva am trecut si eu prin furcile acestui orgoliu van, de care, însa, îmi amintesc cu placere, de ce sa mint. Sa revin: se zice ca realitatea nu încape într-o trilogie, cel mult într-o saga, dar Marius Tupan, zis si Luceafarul, a fost încununat cu Premiul de proza pentru ultimul volum al trilogiei sale Coroana Isabelei. La fel si Gheorghe Schwartz pentru al sau Oul de aur. La poezie lucrurile stau întotdeauna prost: sunt prea putine premii pentru câta poezie exista pe piata. Asta e românul, s-a nascut poet. Gabriel Chifu si Irina Mavrodin au transformat în rime un prozaic Premiu pentru Poezie. Sar peste alte premii ca sa observ, nu fara oarecare zâmbete în coltul gurii, faptul ca Ana Blandiana, mama motanului Arpagic, care a contribuit la declansarea Revolutiei din 1989, nu este elogiata astazi cu un premiu pentru Opera Omnia, ci cu un banal (ceva similar premiului Cesar pentru sunet) Premiu al literaturii pentru copii si tineret! Ea a fost astfel rasplatita pentru Cartea Alba a motanului Arpagic, care nu e atât de incriminanta precum Cartea Alba a Securitatii, dar e un pas înainte. Daca "baietii cu ochi albastri" s-au recunoscut sub blana motanului Arpagic asta înseamna ca ei n-au stiut sa faca deosebirea între poezia pentru copii si poezia dizidenta. O sa-i amintesc si pe cei care debuteaza în literatura româna cu un volum premiat pentru ca bucuria lor a fost singura adevarata sub cupola Teatrului (si-i înteleg): Luminita Varlaam pentru Trec rânduri, rânduri muritorii, Teodor Hossu Longin pentru Crima si alte povestiri si Paul Vinicius pentru Drumul pâna la ospiciu. Premiul Omnia si Premiul national de Literatura au fost acordate unor scriitori hârsâiti printre tenebrele scriitoricesti din toate regimurile, e vorba de, în ordine, Cornel Regman si Nicolae Balota. Desi nu sta la Paris, Leo Butnaru din Chisinau a obtinut Premiul Moldova pentru volumul de poezie Gladiatorul din destine. Si pentru mine, Chisinaul a ramas o frumoasa poezie. CARTEA FARA FRONTIERE Miercuri, s-a deschis la Teatrul National din Bucuresti cea de-a saptea editie a Târgului International de Carte (2-6 iunie), organizat de Fundatia ARTEXPO si Radio România, cu sprijinul Ministerului Culturii si al Primariei Municipiului Bucuresti, dar si cu colaborarea ASPRO. Toate marile edituri din tara si de peste hotare sunt prezente cu productiile lor literare, ba chiar si editurile mici îsi prezinta cartile mari. Franta este, în acest an, invitatul special al Târgului, nu împreuna cu NATO, ci împreuna cu aliatii culturii, renumitele edituri frantuzesti. Când veti trece prin fata standurilor din care dau pe afara carti, sa nu va frecati la ochi: e bunastarea culturii române în mijlocul celei mai proaste perioade a ei. Mii de titluri, de la literatura la istorie si pâna la informatica, arata un singur lucru: faptul ca mai exista editori generosi si pe lânga ei, o specie oropsita, autorul român. Sarac dar fericit când îsi vede efortul încununat cu o carte. Între editori si autori, undeva departe, cititorii. Banii lor sunt prea putin pentru a se înfrupta din bunataturi asa cum ar vrea, televiziunea le ostoieste nevoia culturala. Deocamdata. Traditionale sunt si Premiile Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din România (ASPRO), unul dintre cele mai asteptate momente ale Târgului International de Carte, ca în fiecare an. ASPRO este o versiune mai tânara a Uniunii Scriitorilor (un fel de Windows 98 fata de limbajul BASIC), fondata de (si apoi coagulata în jurul unor) scriitori ai generatiei 80. Premierile se fac dupa ce în prealabil fiecare membru al ASPRO alcatuieste un
     clasament propriu, apoi toate optiunile sunt centralizate pentru a se stabili un clasament final si laureatii. Este poate cel mai democratic mod de a premia cartile. Pentru ca Premiile ASPRO vor fi decernate joi la ora 12, dupa aparitia revistei noastre, nu va pot dezvalui acum laureatii. N-a transpirat nimic.