Considerat unul din micile mistere ale vietii, mai ales atunci cand ne intrebam de ce o persoana se pune pe cascat cand vede o alta cascand, oamenii de stiinta se intrec in supozitii si cautari. Se "ia" oare, cascatul? O poveste populara spune ca un padurar vazand un barbat in padure cautand ceva, il apostrofeaza zicandu-i: "Ce tot umbli din pom in pom cum cascatul din om in om?" La auzul acestor vorbe, barbatul se opreste si cugeta: "De-asta a cascat nevasta-mea atunci cand a cascat si vecinul nostru, la masa. Bine ca n-am spanzurat-o.".
Departe de a fi un semn al plictiselii, cascatul pare a fi, mai degraba, un semn al empatiei. Potrivit "Dail Mail" oamenii de stiinta cred ca actiunea de a casca, exact dupa ce altcineva din jurul tau a facut acelasi gest, este un semn al interesului pentru gandurile si sentimentele primei persoane. Rezultatele cercetatorilor italieni, au aratat ca nu conteaza rasa sau sexul, ele neavand nici un efect asupra nevoii controlabile de a casca.
O alta ipoteza, sustinuta de aceasta data de doctorul George A. Bubenik de la Universitatea Guelph din Ontario, se refera la faptul ca prezenta anumitor substante chimice in creier, precum serotonina si dopamina, ne-ar face sa cascam. Teoriile moderne cu privire la "neuronii oglinda", (celulele creierului nostru ce ajuta sa observam cand suntem pe punctul de a-i copia pe ceilalti si de a ne influenta), au si acestia un rol in cascat. Cascatul este o actiune comuna tuturor culturilor umane si, este intalnit, de asemenea, la multe specii de animale, cu specificatia ca la acestea difera foarte mult motivele pentru care acest act se manifesta.
Reglarea temperaturii la nivel cerebral
Pentru a descoperi functia biologica a cascatului, o echipa de cercetatori de la Universitatea Princeton (SUA) a pornit de la premisa ca, de obicei, cascatul este declansat de variatiile de temperatura la nivel cerebral. Autorii studiului, Andrew Gallup si Omar Eldakar, lasa sa se inteleaga ca frecventele diferite cu care oamenii casca s-ar datora schimbarii anotimpurilor. Aceasta ipoteza i-a condus pe savanti la ideea ca, la oameni, cascatul poate reprezenta un procedeu pentru reglarea temperaturii la nivel cerebral.
Ei sustin ca subiectii studiului pareau predispusi sa caste mai mult iarna, spre deosebire de anotimpul calduros si ca temperaturile mai ridicate nu usureaza activitatea creierului supraincalzit. Potrivit teoriei termoreglarii prin intermediul cascatului, creierul isi poate pastra parametrii normali de functionare, de banalul gest al cascatului fiind considerat o "fereastra termica".
Totusi, avertizeaza, specialistii, un cascat excesiv poate fi un simptom al unei boli a sistemului nervos si ca el poate preceda afectiuni precum migrenele cronice sau crizele de epilepsie. Pe de alta parte, dupa cum relateaza, "La Stampa", cercetatori din cadrul Universitatilor Yale si Maryland au descoperit ca actul cascatului deschide sinusurile situate la stanga si dreapta nasului, situatie ce duce la scaderea temperaturii creierului. Autorii studiului sustin ca mucusul din sinusuri se evapora constant si, precum un frigider, racoreste vasele de sange din creier si fluidul cerebrospinal.
Si, totusi, cascatul ramane inca un mister. Asa considera si cercetatorul olandez Wolter Seuntjens, unul dintre pionierii asa-numitei "chasmology" – stiinta care studiaza cascatul – care declara: "Suntem in stare sa trimitem oameni pe Luna, dar nu reusim sa explicam cel mai banal dintre acte". Seuntjens a publicat chiar si o carte, intitulata "Gaap" bazata pe cercetarile sale efectuate din 1986 incoace, fiind convins ca actul cascatului este unul dintre cele mai misterioase fenomene din Univers, "daca nu chiar cel mai misterios".
IOANA FLORIA
Comentarii