Castelul Sforza mândria milanezilor

           Orasul Milano nu este numai un loc încarcat de istorie, ci si o cetate cu mii de fatete, locul de nastere al unor mari maestri, leagan de cultura, celebru prin domul sau si multimea muzeelor. Unul dintre acestea este fara îndoiala Castelul Sforza – fortareata muzeu si biblioteca.

           Orasul Milano nu este numai un loc încarcat de istorie, ci si o cetate cu mii de fatete, locul de nastere al unor mari maestri, leagan de cultura, celebru prin domul sau si multimea muzeelor. Unul dintre acestea este fara îndoiala Castelul Sforza – fortareata muzeu si biblioteca. Nu se cunoaste numele arhitectului care a început lucrarile acestui urias complex din caramida, dar totul a început când Galeazzo Visconti si-a construit un castel lânga zidul roman, alaturi de poarta lui Jupiter. Castelul a devenit un adevarat complex de forma rectangulara, alcatuit din mai multe constructii dispuse în jurul unei curti interioare. De la început, castelul a fost martorul unor evenimente deosebite. În 1385 Bernardo Visconti a fost tinut prizonier aici iar în 1392, tot aici s-a nascut Filippo Maria. Citadela, fortificata mai mult de Giovanni Maria, a devenit resedinta permanenta a familiei Visconti iar Filippo Maria a hotarât s-o înfrumuseteze apelând în acest scop la marele arhitect florentin Brunelleschi. Dupa miscarea populara care a avut loc dupa moartea lui Filippo Maria, noua republica ordona demolarea castelului, ordin care, din fericire, nu a fost executat decât partial. Nou conducator, Francesco Sforza a încheiat în 1450 un pact cu orasul, prin care nu numai ca se renunta la distrugerea edificiului ci, dimpotriva, se reconstruiau partile avariate, însarcinându-l în acest scop pe Giovanni de Milano. Succesorul acestuia din urma construieste turnul de la intrare iar Gadio de Cremona desavârseste lucrarea care este terminata înainte de moartea lui Francesco Sforza, la 8 martie 1466. De-a lungul anilor, castelul a devenit una dintre cele mai somptuoase resedinte regale din nordul Italiei mândrindu-se cu splendori realizate de Bramante sau Leonardo Da Vinci. Zidurile sale au fost martorele unor casatorii ilustre, dar si a unor lupte cumplite. Pot fi amintite invazia franceza din 1499, luptele împotriva lui Carlo Emanuele de Savoya care cucereste castelul în 1733, dominatia spaniola de la 1766. În 1800, Napoleon ordona si el demolarea castelului care însa nu se efectueaza si aici îsi gasesc sediul trupele comandantului austriac Radetzky ale caror tunuri au înabusit revolutia de la 1848. În 1885 se realizeaza restaurari masive, dar castelul are din nou de suferit în urma celui de al doilea razboi mondial. Considerat simbol al orasului, este iarasi restaurat redându-i-se stralucirea de odinioara. Turnul lui Filaret, podul mobil, curtile interioare si în special muzeul constituie mândria orasului. În salile largi sunt expuse opere de arta de o valoare inestimabila, fiind suficient sa amintim „Pieta Rondandini” de Michelangelo. Frescele, armurile, mozaicurile, piesele de mobilier întregesc imaginea unor secole de istorie si dragoste pentru frumos.