Chandra

          Inginerul Homo faber a dat in pasiunea fabricarii de rachete si sateliti. Si de atunci peste 8.

          Inginerul Homo faber a dat in pasiunea fabricarii de rachete si sateliti. Si de atunci peste 8.000 de artefacte celeste insotesc Pamântul in drumul lui cosmic, cele mai multe fiind resturi, „gunoaie” cosmice, ramase din diversele noastre aventuri in cerul de deasupra capetelor.
          Câteva zeci sunt insa mecanisme functionale, satelitii care ne asigura comunicatiile, teledetectia, circulatia navelor si a avioanelor. Trei sunt insa „spioni” certificati ai lui Homo sapiens, cu sarcina de a scruta adânc abisurile Cosmosului, imbogatindu-ne biblioteca cunoasterii si pregatind inevitabilele aventuri cosmice viitoare, poate si exodurile catre alte planete – personal vad anul 2020 ca momentul când Marte va fi cu adevarat „atacata”, iar Luna va redeveni potentiala mina si baza de lansare catre celelalte planete – asa cum o visam la mijlocul secolului trecut – plus statiile-orasele construite pe orbite aproapiate Terrei. Cel mai important – dar si cel mai oneros – este ISS, Statia Spatiala Internationala, in curs de constructie (santier foarte lent, dupa parerea mea). Al doilea spion este „Hubble”, telescopul spatial care baleiaza tot Universul inconjurator, cu succes atât de mare, incât putem spune ca averea noastra in biti privind Cosmosul este de zece ori mai mare acum decât inainte ca „Hubble” sa fi urcat la ceruri. In sfârsit, al treilea observator – urcat de câtiva ani pe orbita – se numeste Chandra, dupa numele unui astrofizician indian renumit, Subrahmanyan Chandrasekar – si este facut sa perceapa razele X. Ce sunt razele X? Radiatiile cosmice, ne invata manualul de fizica de liceu, se intind in functie de frecventa lor, pe un spectru larg, care cuprinde, in ordine: razele gamma, razele X, ultravioletele, lumina vizibila ochiului omenesc (rosu-oranj-galben-verde-albastru-indigo-violet, deci faimosul rogvaiv, cu combinatiile lor), radiatiile infrarosii (caldura, pe care o percepem nu cu ochii sau cu urechile, ci cu pielea), microundele si undele radio (pe care le „prind” circuitele oscilante si le traduc in sunete, pentru ureche, adica având frecventa intre 16 si 20.000 de hertzi – oscilatii pe secunda). Am simtit nevoia sa va fac aceasta mica lectie pentru ca razele X s-au dovedit o gaselnita extraordinara, care au facut din Chandra o mare vedeta. Caci rotindu-ne in jurul Terrei in revolutii de 2,6 zile, pe o orbita eliptica, destul de departe de planeta constructorilor ei – face cam o treime din drumul Pamânt-Luna! – si inarmata fiind cu un sistem de oglinzi ultraperformante si un spectrometru de inalta rezolutie, Chandra vede enorm… si ne face pe noi sa simtim monstruos, cum ar spune nenea Iancu, cât de mare este Universul care ne inconjoara.
          Iata câteva dintre „faptele de arme” ale cititorului in stele Chandra: o cercetare amanuntita a suprafetei vecinei noastre, Venus, despre care nu mai aveam stiri, de aproape doua decenii; clarificarea „concubinajului” dintre Sirius A si Sirius B, stea dubla, aflata la 8,6 ani-lumina de noi; pe post de „paparazzo”, a prins colapsarea stelei RXJ 1856, 5-3754, intâmplata la 400 ani-lumina de Pamânt, deci acum 400 de ani; ne-a adus fotografii (computerele transforma, pentru ochiul uman, imaginile X in imagini rogvaiv) absolut uluitoare din centrul galaxiei Calea Laptelui, aflat la 25.000 ani-lumina de Pamânt si indicându-ne – descoperire extraordinara! – ca in miezul galaxiei se gaseste o super black hole, o monstruoasa gaura neagra, de milioane de ori mai masiva decât Soarele; gaseste ramasitele supernovei N 132D, la 160.000 ani-lumina, inducându-ne ideea ca din prabusirea spre sine a unui asemenea gigant se poate naste o gaura neagra; „viziteaza” galaxia Cygnus A – de fapt, vede un strop din istoria ei, de acum 750 milioane ani; se „inalta pe vârfuri” – daca putem spune asa ceva despre o statie orbitala – si arunca priviri tocmai dincolo de orizontul a 12 miliarde ani-lumina, adica priveste Cosmosul in copilaria lui, si il gaseste incarcat de quasari si nuclee de galaxii energizate de stranii black holes ale inceputului de lumi, cu mult inainte ca materia sa inceapa a se vaporiza, transformându-se in galaxii, stele si planete – pe care sa apara, iata, viata, sa evolueze pâna la ratiune, construindu-se astfel masinariile prin care Cosmosul se percepe pe sine.
          Superba unealta, Chandra, pacat ca si-a pierdut, de curând, „fratiorul”, pe Compton Gamma Ray Observatory (urcat pe cer, CGRO s-a dovedit nascut mort, urmare a unei erori tehnice dar, sigur, ajutat, in viitorul apropiat de ceea ce va fi Space Infrared Telescope Facility (cititor al radiatiilor infrarosii) – iata turnul de cercetasie al lui Sapiens sapiens, sumetit in afara Pamântului.