Omul se poate adresa, in principiu, oricarei vietati si oricarui obiect, iar operele literare si filmele abordeaza uneori subiectul comunicarii efective dintre regnuri. La modul real insa se considera o fantezie pura sau o extravaganta patologica sa incerci, de pilda, sa discuti cu arborii.
Totodata, oamenii de stiinta au afirmat de mult timp ca atat animalele necuvantatoare, cat si plantele pot stabili moduri specifice de a-si transmite informatii vitale intre ele. Mai mult, cercetari de ultima ora indica posibilitatea comunicarii, la un anumit nivel, intre oameni si copaci. Problema noastra principala ar fi ca timpul de reactie al vegetalelor este incomparabil mai lent decat ni-l dorim, un asa-zis raspuns putand fi emis si la distanta de zeci de ani de la inceperea dialogului.
La fel ca orice alta vietate, arborii au si ei anumite parti mai sensibile la stimulii externi; de pilda, radacinile si frunzele. Problema devine totusi usor diferita cand se diferentiaza partile folosite de plante cand interactioneaza (noi folosim termenul de „socializare”) intre ele.
La multe specii, feromonii sunt cei eliberati la agresiunea erbivorelor aflate in preajma. Printr-un efect ondulatoriu, acestia sunt „culesi” si transmisi in grupul de copaci, ca avertisment. S-au identificat si specii de plante ce se apara astfel in timp util de atac, prin emiterea unor substante toxice.
In privinta hranirii, in padurile dese, unde lumina soarelui patrunde mai greu, copacii varstnici le transfera puietilor, prin radacini, substante nutritive. Chiar si sunetul de frecvente imperceptibile pentru om este transmis si preluat de vibratiile produse in ramuri si trunchiuri, astfel detectandu-se prezenta altor fiinte in padure.
Asemenea constatari reale stau la baza ipotezei ca s-ar putea identifica si un limbaj de comunicare intre om si arbore. In acest sens, un pas mic, dar important se refera la „mesajele” plantelor catre insectele, pasarile si erbivorele „chemate” sa faca polenizarea si sa raspandeasca seminte pe distante cat mai mari.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii