Geografia foamei si Plumpy-Nut

          Suntem, astazi, 6000000000 de pamânteni pe Terra si numarul reprezentantilor speciei Homo Sapiens creste mereu. Astfel ca, în 2050, daca ritmul de crestere demografica va fi de + 1,3% (cel actual), pe Pamânt vor salaslui cam între 7,3 si 10,7 miliarde de indivizi.

          Suntem, astazi, 6000000000 de pamânteni pe Terra si numarul reprezentantilor speciei Homo Sapiens creste mereu. Astfel ca, în 2050, daca ritmul de crestere demografica va fi de + 1,3% (cel actual), pe Pamânt vor salaslui cam între 7,3 si 10,7 miliarde de indivizi. Toti, cu pretentia ca trebuie sa manânce zilnic. Ce? Cereale, legume, carne, lapte, peste, cât? Probabil, sper eu, atât cât legislatia internationala va indica în viitor drept cifra minim obligatorie pentru ca cetateanul Sapiens sa-si aiba asigurat unul dintre drepturile sale fundamentale: dreptul la hrana.
          Oricum, spectrul foamei pare ca se îndeparteaza de omenire (ne asigura FAO, organizatia mondiala care se ocupa cu agricultura si alimentatia noastra), pentru ca, începând din anii ’60, productia de alimente a planetei creste mai repede decât masa cetatenilor lumii. Asia, de pilda, cea care avea mari probleme de hrana, este astazi adevarat taran-campion – caci China a devenit primul producator mondial de orez si grâu si al doilea cultivator de porumb (în 1960, ne informeaza Science et Vie, URSS producea de trei ori mai mult grâu decât China, care are astazi o productie cu 50% mai mare decât cea a vechiului ei colaborator si rival si de doua ori mai mare decât cea a SUA!).În ultimii 20 de ani, aceasta mare putere economica a Asiei si-a multiplicat de patru ori productia de carne (tarile U.E. doar au dublat-o), iar India, care si-a început „revolutia verde” abia acum 15 ani, este pe acelasi loc în „topul grâului” cu SUA si …primul producator mondial de lapte!
          Cât despre Europa, în ciuda perturbatiilor aduse de tranzitia din Europa, în ciuda perturbatiilor aduse de tranzitia din Europa Centrala si de Est, practic flagelul foamei a fost eradicat – în medie. Adica: împartind în mod egal untul, carnea, pestele, faina, fructele, putem spune ca fiecare european manânca copios. Ca lucrurile nu stau asa, stim foarte bine, inegalitatea economica impusa de piata libera implica, din pacate, si lipsirea omului de dreptul la hrana, deci la viata.
          Iar despre alte regiuni ale lumii – Africa, de pilda – sa nu mai vorbim: peste 500 de milioane de membri ai speciei umane traiesc, în anul de gratie 2000, la limita subzistentei – tot datorita împartirii inegale a roadelor pamântului, dar si din pricina razboaielor mari si mici (peste 130, din 1945 încoace, distrugatoare nu numai de recolte, ci si de agricultori, unelte agricole, sisteme de aprovizionare si de recoltare a produselor etc.)
          Ce se va întâmpla, în noua agricultura a lumii? În primul rând, urmare a dezvoltarii tehnologiilor, au aparut plantele transgenice si organismele modificate genetic. În graba spre nou, legislatia SUA le-a si acceptat, legalizat, le-a pus în cultura si productii industriale ultrarapide, ieftine, pe „banda rulanta”, au pornit sa falimenteze agricultorii europeni. Ceea ce, fireste, a stârnit mânia taranilor din U.E., care au pornit hotarâti la lupta împotriva alimentelor sofisticate si ale caror efecte asupra oamenilor nici macar nu le putem imagina. Dar, dupa aceasta izbitura surprinzatoare (care a creat probleme serioase si producatorilor nord-americani), sub presiunea Organizatiei Mondiale a Comertului, tertipurile si ambuscadele pietei libere nu au întârziat sa apara – asa ca într-un viitor nu prea îndepartat noua hrana genetica va câstiga pietele lumii. Omul simplu va avea astfel proteine, glucide, lipide, vitamine în plus si, probabil, maladii pe care nici nu le banuieste. Alte tehnologii apar pe plansetele si pe loturile experimentale ale cercetatorilor din agricultura. Solurile tropicale, de pilda vor fi îmbogatite în substante nutritive, urmare a inocularii lor cu râme si viermi de pamânt, cu o biomasa de 30-40 gr/mp (plus îngrasarea lor cu deseuri vegetale) obtinându-se cresteri semnificative la recolte. Centrul de Cooperare Internationala în Agronomie a mai adaugat ceva: o tehnologie de crestere a cerealelor chiar la suprafata solului tropical – soia, porumb, bumbac, orez pot fi astfel asimilate si recoltate în Brazilia, Coasta de Fildes, Gabon, Madagascar. La fel, prin introducerea în culturile de orez, a tulpinilor de Serbania Rosata (o leguminoasa care creste cu câte 10 cm pe zi, fixatoare în tulpini a azotului atmosferic) productia celei mai populare cereale a Pamântului sare de la 1,7 la 4 tone la hectar. Iar „doparea” orezului cu vitamina A, prin încorporarea beta-carotenului în bob este recomandata chiar de Organizatia Mondiala a Sanatatii, ca tehnica de „îmbogatire” a hranei simple.
          Închei cu o lista a celor mai folosite alimente din dieta vegetala planetara, în ordine orezul, grâul, porumbul, fasolea, cartoful, arahidele, ovazul, colza, maniocul, secara, orzul, mazarea, sorgul, banana, trestia de zahar, meiul, plantele dulci. Si mai adaug, recent inventat, un aliment se anunta ca posibila hrana în regiunile înfometate: „Plumpy’Nut”, un fel de prajitura, un amestec de faina de arahide si lapte praf, sub forma unor pachete deshidratate, rezistente la proliferarea bacteriana, usor si cu o valoare energetica exceptionala: 540 kilocalorii pe suta de grame de „prajitura”.