Sa nu care cumva sa cadem în pacatul de a ne închipui ca descoperirea rutei maritime catre India, reusita de Vasco da Gama în 1497-1498, a fost rodul pasiunii arzatoare pentru cunoastere, fiorul reusitei stiintifice, aceea care, de pilda, l-a facut pe Galilei sa priveasca cerul si sa descopere ca Soarele este centrul sistemului nostru solar, si nu Pamantul. Nu, motivele au fost mult mai pamantesti, mai exact spus de-a dreptul pragmatice: dezvoltarea comertului portughez si îmbogatirea negustorilor acelor vremuri. Închipuiti-va ce scena teribila trebuie sa fi fost pentru conducatorul Calcuttei cand, în ziua de 17 mai 1498, a zarit în port panzele unei nave nemaivazute pana atunci!
Aceasta nu l-a împiedicat pe mostenitorul ereditar al titlului de Zamorin sa-l felicite calduros pe proaspatul sosit pe acele tinuturi mitice. Dar nici aventurierul portughez nu a ramas cu mana goala. La întoarcerea spre tara, da Gama si-a încarcat vasele nu cu aur, ci cu o mare cantitate de mirodenii, de pe urma carora a scos profituri foarte mari. Asa ca nu e de mirare ca, pana la sfarsitul secolului al XV-lea si în prima jumatate a celui urmator, spre India, pe ruta lui da Gama, au plecat mai multe expeditii puse pe capatuiala.
Mai ales dupa ce au aflat din gura lui Vasco da Gama ce tara primitoare este India. Ca urmare a acestor expeditii, Portugalia a stabilit mai multe centre comerciale la Calcutta, Cochin si Cannanore. Si cum calatoriile spre India erau prin sudul Africii, dand ocol Capului Bunei Sperante, în acea epoca acesta a capatat porecla de „Capul Drumului spre India”. Dupa numai cateva asemenea expeditii în India, era normal sa se simta nevoia unui guvernator al noilor spatii descoperite.
Asa ca Franciso de Almedia a fost uns ca prim guvernator al posesiunilor portugheze din India si în aceasta postura a mentinut puterea suprema a Portugaliei pe mare, garantand activitatea de comert si transport. Dar cel care a consolidat si a pus de fapt temelia adevaratei puteri a Portugaliei în India a fost Alfanso de Albuquerque. El a facut prima sa calatorie în India în anul 1503, în postura de comandant al unui escadron, iar sase ani mai tarziu a fost numit Guvernator portughez al afacerilor din India.
În 1510 el a capturat Goa, pe unde trecuse si Vasco da Gama, pana atunci apartinand Sultanatului Bijapur, si a facut din acest oras capitala teritoriilor portugheze din India. Ca sa vedem ca nimic nou nu e sub soare si ca „razboiul civilizatiilor” sau „al religiilor” n-a fost inventat azi si nici dupa 11 septembrie 2001! Cronicile consemneaza faptul ca Alfanso de Albuquerque s-a aratat foarte amabil cu hindusii din India, dar a fost foarte crud cu musulmanii de acolo, pe care i-a considerat dusmani periculosi.
Aceasta atitudine venea de pe vremea cruciadelor occidentale împotriva „necredinciosilor” care amenintau Ierusalimul, dar avea si radacini mai noi, caderea Constantinopolului în mainile musulmanilor, lucru petrecut în anul de gratie 1453. Dupa Alfanso, succesorii lui au continuat sa anexeze teritoriile nou descoperite. La zestrea initiala s-au adaugat orase ca Diu, Daman, Salsette, Bassein, Chaul si Bombay în vestul Indiei, dar si San Thome de langa Madras si Hooghly în Bengal.
Cu trecerea anilor, puterea Portugaliei pe mare a crescut, dar nu a trecut multa vreme si aceasta putere a intrat într-un declin inexorabil. Motivele pot fi gasite în mai multe paliere. Astfel, o cauza a fost interferenta religioasa: portughezii au fost foarte cruzi cu indienii, pe care au si încercat sa-i crestineze cu forta. Dorinta de a avea castiguri rapide, de a da „tunuri” cum spunem noi azi, a fost o alta cauza. Apoi, descoperirea Braziliei a îndreptat activitatile de colonizare ale Portugaliei spre vest. În fine, faptul ca firmele de comert portugheze, prospere atata timp cat n-au avut concurenta, n-au reusit sa faca fata companiilor din Europa, care intrau ca noi actori pe piata. Portugalia a pierdut încet-încet toate coloniile din India, ultimele, e vorba despre Diu, Daman si Goa, iesind de sub dominatia portugheza în anul 1961.
Ce putem noi întelege, citind si încercand sa pricepem sensul mai profund al faptelor istorice? Europa demonstra înca de pe atunci, si astazi SUA preia aceleasi „întelegere” a lucrurilor, ca descoperirea unor noi teritorii nu însemna o victorie a cunoasterii umane, a integrarii într-un alt univers cultural si social, ci pur si simplu anexarea acestor teritorii pentru obtinerea cat mai multor beneficii economice si impunerea setului de „valori ale civilizatiei occidentale”. În timp, singurul efect al acestei „gandiri” nu este decat declinul.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii