Aventurile spre locuri necunoscute sunt întotdeauna însotite de neprevazut, lucru de care avea sa se convinga si Vasco da Gama atunci cand s-a gandit ca e momentul sa forteze drumul spre India prin sudul Africii. Dar, pentru a-si atinge scopurile si a-si finaliza misiunea maritima, mai întai trebuia sa gaseasca un ghid. Azi, cand ne gandim la perioada extraordinarelor descoperiri geografice de la sfarsitul secolului al XV-lea si începutul urmatorului veac, credem ca aventurierii europeni, în special portughezi si spanioli, si-au lansat expeditiile pe un teren virgin, pustiu, neexplorat de nimeni pana la ei.
Si cu cat înaintau, cu atat foaia alba de hartie era populata cu pamanturi, oameni si locuri. Adevarul este cu totul altul. Daca în privinta descoperirilor din vestul Atlanticului, ceea ce avea sa se numeasca la vremea respectiva „al patrulea continent”, America, s-ar putea spune ca se înainta într-un spatiu oarecum nou pentru toata lumea, desi exista rezerve si la acest capitol, în drumul maritim spre est, spre India, da Gama, desi era primul european care strabatea aceasta ruta, nu era si cel mai cunoscut si experimentat navigator din zona.
Oceanul Indian îsi avea eroii sai, total necunoscuti ignorantilor europeni care credeau ca Europa este centrul singuratic al lumii. Un asemenea om cauta Vasco da Gama în momentul în care s-a hotarat sa lase coasta estica a Africii si sa se aventureze în necunoscutul, pentru el, Ocean Indian. Cautarea unui navigator priceput si cu experienta în aceasta zona n-a fost un lucru simplu si asta deoarece da Gama nu era cel mai calm si mai rabdator navigator portughez, dimpotriva avea un temperament violent, vulcanic, ceea ce îngreunau si mai mult lucrurile pentru el.
Un incident minor în Mozambic l-a facut pe da Gama sa dea ordin sa fie bombardat orasul, ceea ce lasa putin loc descoperirii pilotului de care avea nevoie. Cu toate acestea, a aflat ca un asemenea navigator priceput în apele Oceanului Indian, poate fi gasit doar la Kilwa. Acolo avea sa-l cunoasca si sa-l angajeze capitanul Vasco da Gama pe cel mai mare navigator al Asiei de la acea ora, Ibn Majid. Putin cunoscut chiar si azi, în comparatie cu numele mari ale descoperitorilor europeni, Majid a reusit, cu experienta sa, sa îndrepte vasele portugheze pe un drum sigur spre vestul Indiei, pe „drumul fara pulbere” al Oceanului Indian.
Plin de uimire în fata unui peisaj strain pentru el, Vasco da Gama scria în jurnalul sau: „Vineri, 18 mai, dupa ce timp de 23 de zile n-am vazut nici o bucatica de pamant, am zarit munti semeti în departare, la opt leghe”. Da Gama arunca ancora în portul Calcutta si noteaza apoi în jurnalul sau ca a fost întampinat cu un fel de binete care suna însa destul de neeuropean pentru urechile sale: „Sa te ia dracu. Ce te-a adus pe meleagurile astea?”. intrebarea a primit un raspuns, dar, daca era cinstit, da Gama trebuia sa-i spuna sefului local al orasului ca fusese împins într-acolo de afaceri si de dorinta de îmbogatire.
Cuvinte care ar fi sunat „ca dracu”. Asa ca se pare ca a ales varianta oficiala a raspunsului, si anume ca este în cautare de „crestini si de mirodenii”. Raspunsul era perfect pentru anul de gratie 1498. Oricum, nu acesta era Orientul pe care se astepta Vasco da Gama sa-l întalneasca. Fotografia cu care venise de acasa, ascunsa în coridoarele mintii, împodobita cu povestile devenite legende, ale lui Marco Polo, era mai degraba aceea a unui Orient în forma unui rai opulent peste care trona un rege înzorzonat cu aur. Surpriza trebuie sa fi fost mare atunci cand, în locul acelui regat închipuit, da Gama a descoperit o multitudine de statulete legate între ele printr-o vasta si complexa retea comerciala. Înca o data, socoteala de acasa, nu se potrivise cu cea din targurile indiene. Dar surprizele nu aveau sa se opreasca aici.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii