Una dintre civilizatiile asupra carora planeaza înca mari semne de întrebare este cea pascuana, adica aceea a locuitorilor care au populat pâna la jumatatea secolului XIX Insula Pastelui. Descoperita de navigatorul olandez Roggeveen în Ajunul Pastelui din anul 1722, acest petec de pamânt polinezian (aflat la vest de statul Chile, de care apartine) stimuleaza permanent imaginatia cercetatorilor: este ramasita unui continent disparut? Pe cine reprezinta busturile taiate în roca vulcanica? De ce au o fizionomie atât de speciala, care nu este caracteristica popoarelor polineziene? Ce semn au „palariile” de pe capul acelor statui? Este vorba cumva de o civilizatie disparuta, ai carei „epigoni” s-au refugiat aici? Acestor întrebari fara raspuns cert li s-a adaugat înca una, si mai dificila: cum se explica – conform unei recente descoperiri – prezenta unei statui cu fizionomie foarte asemanatoare tocmai în Arhipelagul grecesc, mai exat în Insula Naxos? Cercetatorilor nu le-a venit sa creada, initial, ca poate fi vorba despre aceeasi conceptie artistica si despre acelasi tip de personaj.
Una dintre civilizatiile asupra carora planeaza înca mari semne de întrebare este cea pascuana, adica aceea a locuitorilor care au populat pâna la jumatatea secolului XIX Insula Pastelui. Descoperita de navigatorul olandez Roggeveen în Ajunul Pastelui din anul 1722, acest petec de pamânt polinezian (aflat la vest de statul Chile, de care apartine) stimuleaza permanent imaginatia cercetatorilor: este ramasita unui continent disparut? Pe cine reprezinta busturile taiate în roca vulcanica? De ce au o fizionomie atât de speciala, care nu este caracteristica popoarelor polineziene? Ce semn au „palariile” de pe capul acelor statui? Este vorba cumva de o civilizatie disparuta, ai carei „epigoni” s-au refugiat aici? Acestor întrebari fara raspuns cert li s-a adaugat înca una, si mai dificila: cum se explica – conform unei recente descoperiri – prezenta unei statui cu fizionomie foarte asemanatoare tocmai în Arhipelagul grecesc, mai exat în Insula Naxos? Cercetatorilor nu le-a venit sa creada, initial, ca poate fi vorba despre aceeasi conceptie artistica si despre acelasi tip de personaj. Însa chipul din piatra de pe Insula Naxos (erodat destul de mult) parca e facut de aceeasi mâna. Si mai interesant este ca „zeul pascuan” grecesc este mai vechi cu 200-300 de ani decât cei din Insula Pastelui, care au fost durati în secolele V-VIII d.Ch. Oare a existat o migratie a pascuanilor spre zonele Europei? Nimeni nu se hazardeaza decât sa avanseze ipoteze neverificabile, având în vedere ca despre însasi civilizatia pascuana se stiu foarte putine.
O similitudine bizara, care completeaza ansamblul de enigme, este urmatoarea: si statuile (numite de actualii localnici – de origine chiliana – „moai”) din Insula Pastelui si cea din Insula Naxos privesc catre interior, si nu spre ocean sau mare. De ce? Daca rolul lor era unul de protectie spirituala, atunci – spun expertii – ele ar fi trebuit sa fie orientate catre exterior. Marimea lor formidabila – unele ating si 20 de metri înaltime – sugereaza acest atribut; de asemenea, nu este exclusa ideea de asteptare a unor vizitatori de pe mare, poate, de ce nu?, chiar a unor extraterestri. Giganticele desene de pe platoul Nazca (si unele mituri amerindiene si polineziene) sugereaza faptul ca sosirea unor „zei albi” ar fi fost iminenta cândva.
Civilizatia idolatra a pascuanilor a cunoscut câteva zeci de dinastii, din secolul V si pâna-n secolul XIX, si a disparut din cauza conflictelor interne, a comertului cu sclavi si a defrisarii cvasitotale a insulei.
Palimpsestul lui Arhimede
Una dintre cele trei pagini lipsa din „Palimpsestul lui Arhimede”, un manuscris...
Comentarii