Amprente ale spiritualitatii noastre

          Saptamâna Mare
          
          Sfintele Pasti, cea mai mare sarbatoare a crestinatatii, fac parte dintr-un ciclu întreg, în care punctul culminant îl constituie, desigur, Duminica Învierii Domnului. Aceasta este precedata de o întreaga saptamâna cunoscuta sub numele de Saptamâna Mare sau Saptamâna Patimilor.

          Saptamâna Mare
          
          Sfintele Pasti, cea mai mare sarbatoare a crestinatatii, fac parte dintr-un ciclu întreg, în care punctul culminant îl constituie, desigur, Duminica Învierii Domnului. Aceasta este precedata de o întreaga saptamâna cunoscuta sub numele de Saptamâna Mare sau Saptamâna Patimilor. Fiecare dintre zilele acestei perioade are o semnificatie liturgica aparte.
          Începutul drumului Patimilor este facut, asa cum ne spune Preotul Nicolae Barbu, din Duminica Floriilor sau Sarbatoarea Stâlparilor, cum mai este numita. Dupa trei ani si jumatate de propovaduire a Evangheliei, Mântuitorul îl învie sâmbata, în Betania, pe Lazar, cel mort de patru zile, si, a doua zi, duminica, intra triumfator în Ierusalim, calare pe un asin, împlinind astfel prorocirea lui Zaharia. Este întâmpinat cu mult entuziasm de popor care îi asterne în cale haine si ramuri de finic strigându-i: „Osana Fiul lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21,9). De atunci, biserica noastra crestina împarte în Duminica Floriilor ramuri de salcie, asemanatoare cu cele de finic.
          În ziua de luni din Saptamâna Mare (prima zi de denii) este pomenit Iosif cel prea frumos, vândut de fratii sai pe 30 de arginti, aceeasi suma cu care Iuda l-a vândut pe Iisus. Tot acum este amintit si smochinul neroditor la care Mântuitorul venit flamând n-a gasit roade. Blestemat pe loc, smochinul s-a uscat fiind asemanat cu biserica în care Iisus n-a gasit dreapta credinta.
          Marti, a doua zi de denii, este pomenita pilda celor 10 fecioare care au iesit întru intâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele, fiind chibzuite, au avut suficient ulei pentru candela, acesta reprezentând faptele lor milostive. Celelalte nu au mai avut untdelemn, cu care sa-si aprinda candelele si Domnul nu le-a mai primit.
          Miercuri este amintita femeia care auzind ca Iisus se afla în casa lui Simon leprosul a adus un mir scump, de 300 de dinari, pe care l-a pus pe capul Mântuitorului iar cu parul ei îi stergea picioarele. Iuda Iscarioteanul a certat-o întrebând-o de ce nu a vândut mirul ca sa dea banii saracilor, dar Mântuitorul a raspuns: „Las-o pre dânsa ca spre îngroparea mea a facut aceasta!”
          Joi este praznuita Cina cea de Taina. Înainte de a se aseza la masa Iisus a spalat picioarele ucenicilor sai dând astfel exemplu de smerenie. Apoi a binecuvântat pâinea si vinul înfiintând astfel taina Sfintei Împartasiri (cuminecaturi). La masa a spus ucenicilor sai ca unul dintre ei îl va vinde si apoi, împreuna cu Apostolii, a plecat spre gradina Ghetsimani. Aici s-a rugat lui Dumnezeu Tatal ca sa poata suporta suferintele la care urma sa fie supus. Dupa aceasta rugaciune a fost ridicat de soldatii adusi de Iuda care, prin sarutarea sa mincinoasa, l-a vândut pe Mântuitor, asa cum aminteam, pentru suma de 30 de arginti.
          Vineri praznuim patimile Domnului Iisus Christos si moartea sa pe cruce. Aceasta zi se mai numeste si Vinerea Mare. Vineri seara trupul sau a fost uns cu miresme si pus în mormânt de Iosif si Nicodim, iar sâmbata arhiereii si fariseii au pus aici paza severa de teama sa nu se fure corpul.
          Corpul Mântuitorului a stat în mormânt pâna sâmbata noaptea spre duminica. Atunci a înviat din morti fara sa miste piatra iar un înger a venit si a pravalit-o de pe usa mormântului.
          Duminica sarbatorim astfel Invierea Domnului, praznicul praznicelor si vreme de 40 de zile, pâna la Sfânta Înaltare, crestinii se saluta cu cuvintele „Christos a înviat!” raspunsul fiind „Adevarat a înviat!”